Categorii
De-ale mele

Poliţistul, şmecherul şi botoxul

Rar mi-a fost dat să văd ceva mai penibil decât imaginea cu vreo patru poliţişti prinşi ciorchine de geamul maşinii unui individ, cu unul dintre ei dând cu pumnul în sticlă. De parcă chiar aşa, cu pumnul, se sparge geamul de la maşină. Pe individ îl afectează aşa tare, că bagă acceleraţia şi-şi vede de drum. Poliţia înghite gazul de eşapament în urma lui. Că parcă ce poate să facă altceva.

Individul îşi vede de drum, mai şicanează şi pe alţii în trafic şi abandonează maşina. Apoi face live-uri din cada cu spumă, luând la mişto aşa zişii oameni ai legii. Ore multe mai târziu, după ce instituţia care cică ne poartă de grijă fusese deja umilită în toate felurile, poliţiştii îl găsesc pe teribilist şi-l plimbă prin faţa camerelor. Aflăm că nu e prima dată când îşi bate joc de legile pe care fraierii le respectă. Dar na, a promis frumos că nu mai face, aşa că l-au lăsat în pace. Cum, cel mai probabil, se va întâmpla şi acum. Umilirea poliţiei române nu e un articol în Codul penal.

Şi, de parcă nu e suficient că-şi bate joc de ei orice individ cu mâna pe un volan, poliţiştii au grijă să se mai facă şi singuri de cacao. Cum toate celelalte probleme pe care le aveau s-au terminat, mai rămăsese de rezolvat imaginea lor. Nu aia despre competenţă, aia pe persoană fizică. Ridurile îi împiedică pe vajnicii noştri oameni ai legii să impună…legea. Aşa că primesc reduceri la clinici de înfrumuseţare. Să-şi poată pune oamenii botox, să nu se facă de ruşine în faţa infractorilor. Sau poate să facă o liposucţie, că la ce burţi au unii, cum naiba să fugă după infractor?! Şi n-au oamenii timp să meargă la sală. Dacă n-ar fi de plâns, jur că aş râde cu lacrimi. Încă mai aştept să iasă cineva să spună că de fapt e un fake news, că am înţeles noi greşit şi suntem răutăcioşi. Siguranţă şi încredere în acidul hialuronic! Atât ne-a mai rămas.

De Amalia Dascalu

Am fost profesor de limba romana timp de doi ani si jumatate, iar din 2007 am intrat in presa. Pana in februarie 2013 am fost reporter pe sanatate la Ziarul de Iasi, sase ani grei, dar frumosi. M-am mutat in Bucuresti, insa am ramas in presa. Desi blogul contine si articole pe care le-am scris de-a lungul timpului, pagina asta e personala si nu are nicio legatura cu institutia la care lucrez.

Lasă un comentariu