de sarbatori si toate alea…..

Am tot vrut sa mai scriu pe aici dar parca niciodata n-am timp, n-am chef sau mai stiu eu ce n-am. Dar iaca m-au ajuns sarbatorile din urma si parca totusi trebuie mentionate cumva, nu ca ar exista posibilitatea sa uit de ele chiar daca as vrea asta. E relativ ciudata perioada asta pentru mine. Pe de-o parte imi place tare de tot atmosfera asta in care e orasul zilele astea, atmosfera de sarbatoare cum ar zice unii, atmosfera mai mult de balci as zice eu. E ceva aproape fain in oras acum. Parca mai zambeste lumea, mai uita de salarii proaste, de lipsa salariilor, de criza, de barbatul urland sau copiii tipand, de toate alea pe care le mai avem si unii dintre noi. Pe de alta parte, in tot orasul e haos, aglomeratia e la ea acasa, peste cateva zile or sa se calce toti in picioare sa ajunga la moaste sau sa-si cumpere un cojoc de la targ in ultima zi, asa ca sa prinda o reducere (de altfel, ma gandesc si eu destul de serios la posibilitatea asta:)))). Oricum, ca in fiecare an, sunt mai mult decat convinsa ca cea mai mare aglomeratie va fi la Festivalul Vinului, ca pe la cel al dulceturilor nu mi s-a parut ca a venit lumea buluc. Oricum, una peste alta, cu bune si cu rele, perioada asta din an e cea mai buna pentru cei care vor sa vada dulcele targ al Iesilor si n-au mai facut asta pana acum. Pe Copou inca nu s-au dezbracat de toti copacii, dar macar au aparut studentii, nu mai pare asa pustiu bulevardul. Adevarul e ca nu-mi imaginez Copoul fara studenti. Ehe, pe vremea mea…..Pana si balena scotea apa ieri, stiu studentii din Puskin despre ce balena vorbesc. De fapt, studentii din Puskin nici nu stiu ce-i „aia” Puskin. Complexul studentesc si-a schimbat numele in urma cu cativa ani si generatiile de acum n-au prins deloc ultimele serii de „Puskin”. Iar ma apuca palavrageala fara rost….Semn clar de toamna si depresie :D. Veniti la Iasi in urmatoarea saptamana, orasul merita sa fie vazut de ziua lui!

Reclame

iar CFR-ul….

Si iar am luat-o la pas aproape pe plaiurile tarii. La pas zic pentru ca trenul asta, oricat de repede zice el ca merge, tot se taraie ca o rama. Deci…M-am gandit eu ca ar fi cazul sa ma mai perfectionez un pic astfel ca joi seara, insotita de o alta ziarista din Iasi, am urcat in trenul Iasi-Mangalia cu intentia sa coboram in Constanta. Aaaa, inainte de asta am stat mai bine de jumatate de ora, si nu exagerez absolut deloc, ca tanti de la casa de bilete sa elibereze doua suplimente. Luasem initial bilete la clasa a doua dar pana seara ne-am razgandit si am zis ca totusi meritam sa calatorim ca niste doamne si sa ne bagam la clasa I. Zis si facut. Numai ca o doamna la clasa I nu m-am simtit in noaptea aia, in rest….N-am ce zice, compartimentul arata rezonabil. Am nimerit in unul inchis, cu cinci scaune, destul de largi incat sa nu ma lovesc cot in cot cu cel de langa mine si, contrar asteptarilor mele, exista priza. Mi-am zis ca treaba-i buna si va fi totusi o noapte usoara. Mai ales ca in compartiment nu eram decat eu si colega mea. Deja imi faceam iluzii ca o sa dorm ca o valiza toata noaptea, ca si asa eram treaza de pe la ora 5. Ma cam chinuie niste insomnii din astea de dimineata in ultima perioada, nici nu mai stiu ce sa fac sa nu ma mai trezesc ca un om nebun la ora 5 dimineata.

Si, din categoria socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, numai n-am dormit in noaptea aia, in rest de toate am facut. A fost atat de frig in compartiment, si banuiesc in tot trenul, incat pur si simplu am crezut ca-mi dau lacrimile la un moment dat. Si ca si cum frigul natural nu era suficient, nenorocitul ala de aer conditionat nu mergea decat pe frig si extrem de frig. Tineti cont de faptul ca vorbesc despre acelasi tren cu care am mers si pe la jumatatea lui august, cand era sa mor de cald, cand acelasi aer conditionat care imi provoca acum turturi NU FUNCTIONA DELOC. Credeti-ma ca am vrut sa omor pe cineva. Ma bucurasem teribil la inceput sa nu mai era nimeni in compartiment. Aveam trei scaune la dispozitie sa ma intind si sa dorm ca o leguma. Ciuciu somn, ciuciu intins. N-am putut sa profit de scaune pt ca eram prea ocupata sa ma chircesc de frig. M-am facut si eu cat de mica am putut numai ca sa ma mai incalzesc un pic. Pana am prins un controlor….S-o fi speriat si omul de moaca mea nervoasa. Ii explic ca mai am un pic si dau coltul de atata frig si-l rog sa dea dracului drumul la caldura ca-i jale treaba. Raspuns fenomenal: e frig? incercam sa dam drumul la caldura, dar nu stim daca ne lasa calculatorul sa facem asta. Mi-a inchis gura cu asta. Tre sa fie grozav calculatorul ala, are o putere grozava si daca are el chef sa crap eu de frig atunci nu-i lasa pe astia sa dea caldura. Situatia nu s-a schimbat prea mult dupa intalnirea cu controlorul. Pe la 4 dimineata parca a inceput sa se simta un aer cald, dar a venit la pachet cu ala rece, faceau cu randul si pana la urma am ajuns in Constanta tehuie de cap. A mai salvat marea din dezastrul de pe tren. Desi era frig si pe plaja, macar aici erau niste valuri superbe si o apa curata ca si cum ar fi fost noua. Mi se facuse dor de ea…..