Fara dungi…….da’ cu pete…..de leopard sa fie :))))


/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin:0in;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:”Times New Roman”;
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}

De Sulina numai de bine. Parca asa se zice si despre morti. Din pacate orasul cam pare mort, peste tot cladiri vechi, daramate, nimic nou, nimic reabilitat. Imi plac tare mult cladirile vechi, mult de tot, si mi se rupe sufletul cand le vad ca mor cu zile. Moartea clinica a orasului aduce totusi si ceva bun. Nu e neaparat o statiune asa ca turistii sunt mai putini decat pe alte plaje de la Marea Neagra. Nici nu se compara cu harmalaia din Costinesti sau fitele de prin Mamaia. Recunosc ca prefer linistea din Sulina, cel putin aia de pe plaja. N-am auzit niciun vanzator ambulant care sa-mi urle in ureche ca are cel mai bestial namol de pe plaja si ca e garantat 100% ca-mi trec si bolile pe care nu le am daca ma ung cu apa aia colorata. Nici de piatra ponce n-am auzit in zilele de plaja, cum era in alti ani. Slava Domnului! Fara mii de autoserviri, tonete cu mii si mii de porcarii si urlatori care anunta in megafoane cele mai tari concerte de manele de pe litoral, cah!


/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin:0in;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:”Times New Roman”;
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}

Am avut in schimb un nisip fantastic de fin, de-ti venea sa dormi direct pe el, si o apa curata, fara alge, doar cateva meduze ici-colo. De altfel, apa a fost numai potrivita pentru ametiti din astia ca mine, care habar n-au sa inoate. Faceai febra musculara mergand prin apa pana sa-ti ajunga pana sub gat. Excelent! Asa de mult am asteptat concediul asta incat am intepenit pe plaja de cum am ajuns acolo. S-a dovedit a fi o miscare destul de proasta din partea mea totusi pentru ca motto-ul meu “fara dungi” s-a transformat usor `n “fara dungi, da’ cu pete”. Am stat in prima zi la soare si nici nu mi-am dat seama cand m-am prajit. Acum inca mai suport consecintele, da’ e clar ca data viitoare tre sa schimb abordarea. Oricum, s-a ales praful de bronzul meu :((((


st1\:*{behavior:url(#ieooui) }

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin:0in;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:”Times New Roman”;
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}

Am avut noroc de Pitzi `n Sulina. Adevarul e ca pe oameni ii descoperi cu adevarat in situatiile in care se simt ei mai bine, sunt mai relaxati. Pitzi s-a dovedit a fi o partenera de concediu extraordinar de potrivita, asa ca ranjetele au fost la ele acasa cu noi doua.  Ce-i drept, nici eu nu mai sunt asa incrancenata cand n-am toata grija sistemului sanitar pe cap :D. Daca ziua am tot stat lesinate pe plaja, serile au fost pentru “culturalizare”:))))) Am ajuns in Sulina numai bine pentru zilele orasului. Drept urmare, au tot fost ocazii de zgomot mai mult sau mai putin placut prin oras. Din “pacate”, stiu ca suferi Pitzi din cauza asta, nu l-am vazut in concert pe Pepe in prima seara cand am ajuns eu acolo. Era atat de rupta de oboseala incat dormeam de la ora 21. Las’ ca am recuperat a doua zi :)), zi in care ne-am si facut poze cu “Camara” :)))) De mare angajament seara! M-am trezit topaind printre mese pe acolo, toata lumea era a mea. Mai impingeam un vapor, mai alungam un sobolan invizibil, toate erau minunate. Cu adevarat fain a fost insa a doua zi cand l-am prins in recital pe Mircea Baniciu. A cantat si de la el, si de la Colibri, si de la Phoenix. Si-am cantat si noi de mai ca ne-am dat sufletul. Tare bine mai e sa razi cu tot sufletul!!!! Si dupa atata cantat, numai bine a venit dansatul. O fata de prin Basarabia a venit sa le cante dobrogenilor de-ale nostre moldovenesti. S-au format horele imediat si m-am abtinut eu cat m-am abtinut, da’ moldoveanca e moldoveanca oriunde s-ar afla. Si-apoi noi cei de pe aici nu putem sta locului cand incepe muzica saltareata, jucam cu tot sufletul si ne bucuram ca niste copii! Cam asta am facut si eu…
Reclame

cel mai asteptat concediu…..primul episod …:D

Stau pe o banca in livada lu” tata, e verde de-ti inmoaie sufletul peste tot pe langa mine si ascult muzica populara moldveneasca. Nu pot sa spun ca sunt fan inrait al muzicii populare, dar tre sa recunosc ca asta a noastra moldoveneasca ar putea sa scoale si mortii de prin cimitire. E vesela, frate si te face sa ranjesti cu toata fata. Ala de a scris Miorita sigur a gresit cu moldoveanul lui. Pai, daca ala ascultase vreodata ceva cantat de Laura Lavric, nu mai statea el asa lesinator in fata mortii. E ceva in muzica asta care nu te lasa sa stai asezat pe scaun. Domle, tre sa joci! Asta-i viata. Daca trebe, trebe. Dovada si experienta mea la Sulina…..la care o sa ajung oleaca mai tarziu in poveste 😀

 Dupa lupte seculare ce au durat luni intregi, in sfarsit am prins si eu de picior un concediu mititel de-o saptamana. La indemnul unei amnumite pitzi, se stie ea care :)), mi-am luat bagajul pregatit deja de zile intregi si am fugit in lume. Nici nu stiu ce sa mai zic de trenul ala Iasi-Mangalia. Am cam facut plimbari cu trenul in ultimii ani, dar o calatorie asa groaznica n-am mai avut. Toti iesenii au mers la mare in noaptea aia, TOTI. Era atat de plin de practic trebuia sa-ti iei zborul daca, Doamne fereste, iti trecea prin cap ca tre sa te pisi. Era lume pe toate culoarele, pe toate scarile, pe toate bagajele, cred ca si in baie ”locuia” cineva. ”Norocoasa” cum sunt eu de obicei, am avut loc intr-un vagon la etaj. La agentie zambisem eu tare frumos la doamna aia cu bilete: ”Nu-i asa ca nu-i aglomerat pe langa scaunul meu?!”. La fel de frumos zambitoare mi-a si raspuns ca nici vorba de aglomerare. Si acu imi vine sa ma duc sa-i bag biletul ala pe gat. Mai, cum sa va zic?! Nici daca te platesc aia de la CFR si tot nu merita sa mergi cu trenul ala sau cel putin in conditiile in care am mers eu acu o saptamana.  Nici macar aerul conditionat n-a functionat toata noaptea. Avand experient ultimilor ani pe trenurile patriei stiam ca pe la o bucata de noapte se face un frig de-ti tremura si chilotii pe tine. Drept urmare, m-am imbracat si eu corespunzator, o camasa careia ii puteam lungi manecile, blugi si cei mai iubiti tenisi din lume. Cred ca macar doua kile am slabit in noaptea aia de la cat am transpirat. Am urlat la conductor, dar ala n-a facut decat sa ridice din umeri si sa dea vina pe conducerea tarii, baga-i-as sarma-n nas. Si ca atmosfera sa fie si romantica, probabil pt aia doi grasuti din fata mea, la un moment dat s-a intrerupt si lumina. Vreo ora am orbecait, vai de sufletul meu. Nu mai fac o calatorie din asta decat daca si numai daca la capatul ei ma asteapta fat-frumos. Altfel…..ciuciu.
Cand s-a facut 6 dimineata am incercat sa ajung la usa. Mi-a luat asta minute bune. Si asta in conditiile in care i s-a facut unuia mila de mine si mi-a carat geanta pana jos. Inca mai sunt cavaleri pe lumea asta:)) Cand am coborat in Medgidia mi-a facut o cruce mare si am baut o cafea si mai mare, ca altfel adormeam printre sinele alea de tren. Aici m-am lipit de doua femei care pareau cat de cat normale si cu ele am mers pana la Tulcea. Foarte dragute doamnele, datorita lor nu m-am ratacit pe acolo. Iar trenul personal pana la Tulcea a fost pur si simplu parfum pe langa porcaria aia de accelerat de Iasi. Cred ca am si adormit un pic la un moment dat. Drumul tot mi s-a parut lung cat China. La Tulcea am avut cateva ore libere si am cascat ochii pe faleza, mare lucru nu prea aveam ce sa vad. Am luat dupa aia vaporul/nava/ce-o fi pana la Sulina. Si iar mi s-au lungit urechile de asteptare. Macar aici eram totusi la aer si peisajul e magnific prin multe locuri. Pacat ca m-a trasnit soarele in moalele capului cam tot drumul, dar nici nu prea vroiam sa ma mut din locul ala ca parca in alta parte nu mai vedeam tot in jur. Pana la urma m-am mutat totusi ca incepuse unul cu vrajeli din alea de cum te cheama, cati ani ani, ce idealuri ai in viata si hai sa ne vedem in club diseara sa scapam de inhibitii. Era prea penibil saracu” si am plecat ca altfel l-as fi luat la misto si pt asta imi trebe totusi energie serioasa si cum eram obosita rupta…..mai bine nu.
Drumul pe apa a fost lung tare si tre sa recunosc ca am fost cam dezamagita. Ma asteptam sa vad ca-n filmele turstice, stoluri intregi de pasari rare zburand pe deasupra apei, nuferi si pelicani fel de fel. Ciuciu nuferi, ciuciu pelicani. Niste berze amarate au mai salvat totusi din impresia artistica. Cand am ajuns la Sulina deja nu mai dormisem ca un om normal de vreo 40 de ore. Da” despre Sulina de-acu in alt episod 😀