martie…..

Se apropie din nou luna martie. Suficient cat sa incep deja sa ma stramb. De multi ani deja nu-mi mai place luna martie. Posibil sa-mi fi placut pe vremea cand eram copil, chiar nu mai tin minte. De cel putin zece ani insa in martie nu s-a intamplat nimic bun pentru mine, chiar pe dos a fost daca stau bine sa ma gandesc. Cele mai mari dezamagiri din tot anul au venit in martie (desi anul trecut au fost si prin august) si a fost cu atat mai urat cu cat e plina luna asta de flori, ranjete romantice si cadouri fel de fel. Eu nu prea ma incadrez la categoriile astea, desi trebuie sa recunosc ca ar fi poate o schimbare placuta de atitudine. Pana una-alta insa, ca in fiecare an, astept cu nerabdare sa treaca si luna martie din 2011. Aaaa, era sa uit. Anul asta se intampla totusi ceva bun in martie, ce-i drept pe la sfarsitul lunii. Asta e un motiv in plus sa astept sa treaca luna asta. Cu putin noroc la finalul lui martie voi sta pe o terasa in Grande Place sorbind dintr-o bere din cirese……

Reclame

avertisment prietenesc….

Am simtit nevoia sa explic de ce m-am apucat de mazgalit blogul dupa ce a stat el cuminte, rosu si simplu pana acum. Eu sunt o naiva, asta-i clar. Ca sa nu ma apuc sa-mi zic cuvinte urate chiar in public. Si in naivitatea mea am crezut ca daca ma apuc sa ma desfasor pe blog inseamna ca toata lumea o sa respecte dorinta mea de a nu ma face „vedeta” pe site-urile ziarelor sau alte site-uri de stiri. Evident, m-am cam inselat. M-am apucat in urma cu ceva timp sa povestesc pe blog minunata experienta in care a dat o masina peste mine pe trecerea de pietoni. Cred ca n-am avut de face. Dupa cateva zile ma trezesc ca ma suna un medic sa ma intrebe daca ma simt bine, daca nu mi-am rupt ceva. Aflu apoi ca niste colegi din presa ieseana  au preluat prostiutele mele de pe blog si au facut stire din asta. Am cam vazut negru in fata ochilor in momentul ala.
Sa fie clara o chestie. In ciuda inevitabilelor „zgarieturi” competitive din presa ieseana, nu am decat respect pentru colegii de la alte ziare sau televiziuni. Stiu cum e meseria asta, stiu cum e sa n-ai stiri, sa te zbati ca nebunu’ sa faci rost de informatii pe care nimeni nu vrea sa ti le dea. Chiar stiu si ii apreciez pe cei care am invatat sa faca presa corect. Stirea despre mine insa m-a enervat cumplit. In primul rand, blogul meu este foarte personal, daca ma pot exprima asta, si am si scris pe acolo pe sus ca n-are voie nimeni sa ia nimic din el fara sa-mi spuna si mie. Inutil sa mai zic ca habar n-aveam ca am devenit eu insami stire. In plus, chiar nu ma intereseaza sa fiu vedeta, pe cuvant. Mai ales cu astfel de subiecte. Desi stirea despre mine era scrisa corect si deloc tendentios, n-am apreciat deloc faptul ca pe mine nu m-a intrebat nimeni nimic. Si apoi, sa fim seriosi….lucrez si eu in presa, numarul meu de telefon nu-i deloc greu de aflat. Cineva trebuia sa ma sune si toata problema asta nu mai exista. Dupa toata panarama aia cu „scoate stirea” si „aveti grija voi ziaristii ce scrieti pe bloguri” mai ca am vrut sa dau „delete” la blogul asta. Nu stiu inca de ce n-am facut asta. Totusi, imi rog colegii din presa sa nu mai faca treburi din astea. Eu nu dau stiri pe blog, doar ma trezesc sa pun aici cam ce prostii imi mai trec prin cap. Daca (Doamne fereste) li se pare ceva interesant aici si vor sa faca o stire din asta, macar sa ma anunte si pe mine. Imi place sa cred totusi ca astfel de probleme nu vor mai fi. Imi respect colegii si astept acelasi lucru din partea lor.