Noroc că s-a dopat Halep, că deja era penurie de subiecte pentru dat cu părerea peste tot. Nu mai avea românul, ăla legat ombilical de marele internet, ce să spună despre ceva de care n-are nici cel mai mic habar. Abia asta situaţie dramatică, după aproape trei ani în care omul nostru a avut ocazii peste ocazii să se dea specialist în orice.
Întâi a fost pandemia. Şi imediat a apărut şi Cuvântul. Dar şi ce cuvânt. Nu mai apucai să citeşti nicio bârfă sordidă despre mai ştiu eu ce vedetă de carton, că peste tot omul nostru îşi dădea cu părerea de specialist despre pandemie. Că vor chinezii să ne omoare, să stăpânească singuri lumea. Că liliecii, că big pharma, că binomul, că COrporaţiile, că orice. Omul nostru ştia mai bine decât toţi fraierii ăia care, în loc să bea cerneala, au folosit-o ca să înveţe. Nişte inadaptaţi, fireşte. Le-ar fi fost suficientă şcoala vieţii. Dar ce să ştie ei, îngropaţi în cărţi, studii şi laboratoare…
Apoi a venit vaccinul. Aici deja era clară o intenţie supremă de a eradica umanitatea. Bagă substanţe în tine ca să te omoare. Te cipează ca să te urmărească. Te umpli de boli şi devii o legumă. Ferească sfântul comitet ceresc, te lasă fără posibilitatea de a-ţi exprima părerea peste tot. A trecut pandemia, nu ne-a ucis nici vaccinul. Deja se vedea la orizont o lipsă de subiecte numai bune pentru opinii nesolicitate.
„Noroc” de război, suficient de aproape ca tot românul să ştie tot. Că ucrainenii şi-au făcut-o cu mâna lor, că ruşii îs băieţi de treabă de fapt. Că e numa pretext să ne ia aştia la armată. Dacă nu ne-a omorât pandemia, clar ne trimit ăştia pe front să scape de noi. Cum războiul nu s-a terminat atât de repede, s-a plictisit omul nostru şi de explozii, şi de ucraineni. Să fie ei sănătoşi la ei acolo. Hai că mai găsim noi ceva despre care să ne dăm cu părerea.
O fi simţit Delia că e loc în piaţă şi a mâncat-o să spună că nu vrea copii. Şi după aia au mâncat-o şi pe ea toţi. Cum adică nu vrea?! Cine se crede să-şi suprime rolul fundamental în perpetuarea speciei. Omul nostru, că are sau n-are copii, sigur are o opinie despre copiii sau lipsa copiilor altora. Că nu-i ajunge preocuparea pentru propriul dormitor, musai trebuie să se bage şi în al altuia.
Şi a venit Simona Halep să-i ia Deliei lumina internetului. După ce că oricum nu prea mai câştigase mare lucru în ultima vreme, mai şi divorţase, başca şi-a operat şi nasul. Vai, câtă superficialitate. Cum şi-a permis ea toate astea fără să ceară şi părerea omului nostru. Na, acum au găsit-o că s-a dopat. Aşa-i trebuie. Karma. Că sigur nu păţea nimic dacă ţinea cont de toate opiniile de pe marele internet. Acum ştie toată lumea cum e cu sportul de performanţă, cum e cu substanţele interzise, cum e să fii numărul 1 pe bucata ta de competenţă. Că doar şi omul nostru e numărul 1 în domeniul lui, nu?! Aaa, nu e?! Mă scuzaţi, aşa se comportă.
Suntem, prea des parcă, un neam de ţaţe. Ne adunăm pe marginea şanţului şi comentăm despre oricine se întâmplă să treacă pe stradă. Că nu ne putem abţine. Iar dacă avem o opinie, clar e aia corectă. N-are cum să ştie altcineva mai bine decât noi. Că doar am trăit deja toate experienţele celorlalţi, ştim clar cum e. De pe margine nu ştim să ne ţinem gura. Românul nu doar că s-a născut poet, dar e medic, analist politic, consultant în absolut orice domeniu.
Aşa şi eu, ca omul nostru, îmi dau cu părerea despre cei care au toate părerile. Clar mă roade vreo invidie ceva.
Amalia Dascălu 