Viata pe timp de grade cu minus

viscol

Sunt zile cand mi se face dor de teren. Azi nu e una din ele. Mi-a inghetat sufletul de dimineata de la 7, cand am iesit din casa si am deschis drum prin troienele din cartier. Dar a fost si mai rau. In urma cu doi ani umblam prin Iasi la minus multe, multe grade si vorbeam cu oameni zgribuliti, obligati de imprejurari sa suporte gerul. Ma uit acum la tv si nu-i invidiez deloc pe omuletii care dau live de pe afara. In astfel de zile singura solutie e sa fii lipit de o soba, asa ca stati in casa. Nu-i de iesit. Reportajul meu a fost o bucata dintr-un material mai mare la care au muncit mai multi reporteri ai Ziarului de Iasi. A aparut pe 1 februarie 2012.  Continuă lectura

Reclame

Si salvatorii au nevoie de ajutor cateodata

elicoper

Un pilot si un medic rezident au murit ieri. Avionul in care erau nu si-a putut finaliza misiunea si a ajuns intr-o padure, pare-se in zona crepusculara, ca altfel nu-mi explic cum timp de aproape sapte ore cei sapte oameni cu multiple traumatisme si in soc hipotermic n-au putut fi gasiti. Era o misiune umanitara. Familia unei paciente aflate intr-un spital din Oradea reusise sa treaca peste durerea propriei tragedii si fusese de acord cu prelevarea de organe. E deja un cliseu sa spui ca omul se naste a doua oara cand primeste un organ prin transplant. In sase ani de presa pe sanatate, vorbind cu probabil zeci de pacienti transplantati (in principiu cred am reusit sa dau de cam toti cei care au primit organe de la persoane aflate in moarte cerebrala in Iasi, in perioada 2007-2012), toti, dar absolut toti au spus asta. S-au nascut a doua oara in ziua operatiei. Echipa medicala din avion asta facea ieri. Salva vieti. Continuă lectura

Suflete pe care nu le vedem

fetita albastra

Nu-s foarte usor de impresionat de felul meu. Dupa primele zile petrecute prin spitalele iesene, la inceputul muncii mele in presa, am trecut peste socul provocat de ororile de pe acolo. De-a lungul timpului am invatat sa nu ma las afectata de ce vad si de oamenii cu care vorbesc. Nu rezisti altfel in spitale. N-o sa uit cum m-a intrebat o asistenta la un moment dat, vazandu-ma vorbind cu o pacienta pentru un articol: „Asa va implicati cu toti cei cu care vorbiti?”. N-am stiut ce sa-i raspund. Am invatat totusi sa las ziarul la poarta ziarului si ajung acasa fara toate problemele lumii pe capul meu. Textul de mai jos e special insa. E unul din putinele care m-au schimbat in toti anii astia. Mi-a si fost groaznic de greu sa-l scriu si nici acum nu-s convinsa ca nu puteam face asta mai bine. Oricum, poza spune mai multe decat as putea eu sa palavragesc aici. Materialul a aparut in Ziarul de Iasi pe 30 septembrie 2012.  Continuă lectura

Prin Monitorul de Botosani

monitorul

M-a prins nostalgia de inceput sinistru de an. Asa ca ma intorc din cand in cand la zile care parca pareau mai bune. Deci mi-am adus aminte de cum m-a preluat si imprastiat Monitorul de Botosani de fiecare data cand a fost cazul, pe vremea cand lucram la Ziarul de Iasi. Din perioada aia am prieteni pe care-i pastrez aproape de suflet si acum. Mai jos aveti bucatele din ce a mai aparut in Monitorul (si) cu semnatura mea. Continuă lectura

Cum mi-am petrecut eu gripa porcina

gripa

Gripa A/H1N1 a aparut din nou, de data asta undeva prin Canada, unde s-au si inregistrat decese din aceasta cauza. Pe mine ma cam strange in spate cand ma gandesc la gripa asta. Pe vremea cand eram reporter in Iasi am prins ditamai isteria „porcinei”, cu urlete si amenintari din partea autoritatilor sanitare, cu reticenta pacientilor si cu strangerea de inima ca oricand puteam s-o capat si eu. Au fost cateva luni in care am visat porcina, serveam stiri cu asa ceva dimineata, la pranz si seara. Nebunie, justificata sau nu, cine o mai sti acum?! Continuă lectura