Textul asta l-am scris in urma cu mai bine de un an. Din motive obiective, nu a mai aparut in ziar si eu am ramas cu o datorie fata de copilul cu care am vorbit si fata de copilul despre care am vorbit. Il public aici fara modificari, este exact ce am scris atunci, dupa ce am vorbit cu o adolescenta de 15 ani care tocmai daduse nastere unui copil, dupa ce fusese violata. Daca e ceva de invatat din povestea asta, invatati. Desi a trecut atata timp de atunci, mie tot mi-e greu sa procesez.
Stiam ca-mi va fi greu sa gasesc pe cineva dispus sa vorbeasca cu mine. A fi mama la nici 16 ani nu e chiar asa un lucru de lauda. Daca mai ai si nenorocul de a trai intr-o comunitate mica, ai toate sansele sa intri in gura lumii si sa fii principalul subiect de barfa duminica dupa-amiaza pe marginea santului. Am vorbit intai cu managerul maternitatii si i-am explicat ce vreau sa fac. Articolul meu are drept scop atragerea atentiei asupra unei probleme grave cu care se confrunta Romania ultimilor ani, respectiv numarul extrem de mare de mame minore. Copii care nu mai apuca sa se joace cu papusile, ci trec direct la schimbat pampersi. Copii care trec prin experienta unei sarcini la o varsta cand altii descopera machiajul sau dau primele examene din viata. Copii care isi abandoneaza copiii pentru ca societatea ii respinge sau pentru ca pur si simplu nu stiu ce sa faca cu ei.
Mamele minore sunt un subiect delicat si greu de deslusit, jurnalistic vorbind. Te trezesti in fata unui pui de om care iti povesteste despre cum a devenit mama. Te simti batran cand o auzi. Merg cu o asistenta medicala in spital, cu aprobarea managerului. In doua saloane sunt mame minore, doua de 17 ani, una de 15 ani. Cele mai mari refuza sa vorbeasca cu mine. Inteleg si nu insist. Nu stiu cum as proceda sa fiu in locul lor. O aud pe asistenta intreband-o pe a treia proaspata mamica daca vrea sa-si spuna povestea. “Mamico, uite e aici o doamna de la ziar. Vrei sa-i zici cum ai ajuns la noi?”, spune asistenta si brusc m-am simtit de macar 60 de ani. Nu stiam la ce sa ma astept de la proaspata mamica. De dupa usa iese o pustoaica mai mica decat mine ca inaltime. La 1,60 m e clar ca nici eu nu-s cine stie ce urias. Merge incet, inca nu e in forma ei obisnuita, abia a nascut de cateva zile. Are un halat bleu tras peste o camasa de noapte care abia se vede. E o mana de om, daca as fi vazut-o pe strada n-as fi zis ca tocmai a dat nastere. Vopsita bruneta, aranjata si machiata discret, Iulia, asa cum ii voi spune aici in text, a zambit la mine si m-a insotit pina in alta camera unde urma sa se desfasoare interviul. E mult spus interviu, mai degraba ma simteam ca pe vremea cand eram profesoara si-mi sfatuiam elevii sa nu faca prostii in afara orelor. Era pentru prima data cand faceam un material cu o mama minora si poate n-am fost suficient de pregatita pentru asta. Interviul s-a transformat mai degraba intr-o discutie, imi notam pe agenda in virtutea inertiei. Desi au trecut cateva saptamani din momentul in care am vorbit cu Iulia, imaginea ei imi e extrem de clara in minte. Poate ce m-a frapat cel mai mult a fost faptul ca si-a spus povestea zambind, pe un ton de parca imi povestea nazdravaniile pe care le-a facut cu prietenele de joaca. Recunosc ca n-am stiut cum sa reactionez la asta.
Fetita pe care o nascuse in urma cu cateva zile era rezultatul unui viol. Iulia are 15 ani insa si-a inceput viata sexuala pe la 14. Imi zice ca asa a vrut ea. Ii placea baiatul ala si nu a vazut nicio problema in a face sex cu el pe vremea cand nici buletin nu avea. Ma uit la ea si ma simt batrana. Are jumatate din varsta pe care o am eu. N-a mers relatia cu primul baiat din viata ei. N-a fost o tragedie, a trecut repede peste asta si si-a gasit pe altcineva. Spune ca-l iubeste. Iulia a crescut fara mama. Femeia i-a parasit pe ea si pe tatal ei cu multi ani in urma, nici nu mai stie cum e sa ai mama. A incercat femeia sa repare cumva legatura in ultimul timp insa Iulia nu-si mai doreste acum o mama, pentru ea regretele femeii care i-a dat viata au venit prea tarziu. A crescut doar cu tatal ei, un om bun dar aspru, din cate imi povesteste. Nu s-a priceput prea bine sa-i zica cum e treaba cu sexul, cu facutul copiilor sau alte treburi de baieti si fete. I-a zis sa aiba grija si sa nu-l faca de ras prin sat. E mica lumea si cu greu poti sa tii un secret intr-o comunitate de cateva sute de oameni. Bunici nu prea are, una a murit, cu cealalta nu vorbeste, asa ca nu prea a beneficiat de prezente feminine in viata ei. Despre sex a vorbit cu prietenele de la scoala, fiecare si-a dat cu parerea si fiecare a retinut atat cat a putut. Pe tata nu l-a intrebat nimic. Omul, amarat de atatea probleme cate avea, n-a stiut sa spuna singur. Pe la inceputul lui 2010 le-a ars casa. Se intrerupsese curentul electric in tot satul si cand a revenit socul a fost prea puternic pentru prizele vechi si neizolate din casa de chirpici si lemn. A ars tot, n-au mai putut salva aproape nimic. Principala grija a tatalui a fost de atunci sa-si refaca cumva gospodaria. S-a intamplat de multe ori dupa aia sa fie plecat de acasa cu munca. Iulia a avut astfel ocazia sa ramana singura de multe ori. Intr-una din aceste ocazii s-a gandit sa dea o petrecere acasa. Au venit trei baieti, unul dintre ei fiind chiar prietenul ei. Au petrecut, au baut pana ce le-a venit baietilor chef de mai mult. “M-au fortat”, spune ea acum cu o voce calma si naturala. “Cu prietenul meu am vrut, dar cu ceilalti doi nu. Prietenul meu a fost ultimul”, continua tanara mama.
Iulia a ales atunci sa nu zica nimanui nimic. Nici n-ar fi stiut cu cine sa vorbeasca. Dupa doua luni fara menstruatie si-a dat seama ca e posibil sa se fi intamplat ceva totusi. I-a povestit unei prietene ce s-a intamplat si faptul ca suspecta ca e insarcinata. A cumparat un test de sarcina si l-a facut acasa. De aici pana la barfe prin sat n-a mai fost mult. Tatal ei a inceput sa banuiasca ceva, desi omului ii venea greu sa creada ca fetita lui, careia ii tot daduse de grija sa fie cuminte, ar fi putut sa pateasca asa ceva. Barbatul n-a putut scapa totusi de suspiciuni. Si-a pus fiica sa-i arate absorbantele folosite ca sa fie el sigur ca totul e in regula. Iulia a ajuns sa imprumute absorbante folosite de la prietenele ei ca sa evite mania tatalui sau. Cand sarcina a inaintat si-a dat seama ca ceva tot trebuie sa faca. Sfatuita de o prietena, s-a dus la medicul de familie de unde a luat un bilet de trimitere pentru obstetrica-ginecologie. I-a zis si dirigintei. Sarcina era insa prea avansata si oricum nu se mai putea face nimic, lucrurile trebuiau lasate sa mearga pe fagasul lor firesc. Cea mai mare teama a ei a fost insa reactia tatalui. Din cauza asta a sunat la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi. Un asistent social a venit acasa la ea in momentul in care si-a anuntat tatal ca va fi bunic inainte de vreme. Socat, barbatul n-a avut reactia la care se astepta viitoarea mamica. “N-a fost agresiv, de altfel niciodata n-am avut probleme din astea. A fost aproape indiferent, a reactionat mai bine decat ma asteptam”, povesteste Iulia. A fost nevoita sa-i povesteasca tatalui de cei trei baieti, doi peste 18 ani si prietenul ei care avea cam 16 ani. La momentul respectiv era deja insarcinata in sapte luni. Desi n-a vrut sa-i reclame pe baieti, s-a vazut nevoita sa faca asta ca sa-si apere tatal de gura lumii. Prin sat deja se vorbea despre faptul ca barbatul si-ar fi abuzat fiica iar viitorul copil ar fi fost produsul unui incest. Iulia a decis ca tatal ei suferise suficient si fara sa planeze asupra lui o astfel de acuzatie. A facut reclamatie la Politie impotriva celor trei adolescenti care o abuzasera. Ea a intrat in evidentele celor de la DGASPC si a fost internata intr-un centru maternal ca sa poata primi toate ingrijirile medicale necesare inainte de nastere. Tatal a anuntat-o ca nu-si doreste nepoata acasa, n-are cum s-o creasca. Drept urmare, Iuliei nu i-a fost greu sa ia decizia sa-si lase copilul in grija statului. “Mie mi-e mai usor sa vorbesc cu strainii. De familie mi-e frica, nu stiu ce reactii or sa aiba, ma afecteaza ceea ce cred ei. De straini nu-mi pasa. De asta am putut sa vorbesc cu diriginta mea atunci cand eram speriata si nu stiam ce sa fac pentru ca deja mi se cunostea burta”, spune Iulia. Diriginta Iuliei e si psiholog in scoala si pustoaica inca mai apeleaza la ea pentru sfaturi. De altfel, de la diriginta a venit ideea cu anuntarea celor de la DGASPC.
Fetita de 3.300 de grame s-a nascut la termen si va fi botezata Roxana. Va ramane in sistemul de protectie sociala laolalta cu alte sute de copii care nu-si cunosc parintii. Iulia nu vrea insa sa-si abandoneze de tot copilul. E realista si-si da seama ca nu stie inca sa fie mama insa spera ca la un moment dat sa-si poata lua copilul acasa chiar daca nu si l-a dorit. “Tata mi-a zis ca nu putem lua copilul acasa, dar nici nu vrea sa uit de el. Mi-a zis sa-l mai vad, sa-l monitorizez”, spune mamica convinsa fiind ca bebelusului ii va fi mai bine cu alta familie. Va mai ramane cu micuta o perioada in centrul maternal, cit sa o mai alapteze si sa se intremeze amandoua. Apoi doar una dintre ele va merge acasa. Copilul intra in sistem.
Amalia Dascălu 