Ultimul zbor…..

elicopter

Am crescut in presa cu oamenii de la SMURD. Atunci cand habar n-aveam ce inseamna sistemul sanitar si ce presupune un protocol terapeutic am invatat de la ei toate astea. Atunci cand nu cunosteam pe nimeni si sursele mi le numaram pe degetele de la o mana m-am lipit de medicii de urgenta. In mare parte, datorita lor am invatat sa scriu pe sanatate si am ajuns ca la finalul celor sase ani de ziar sa glumesc cu ei spunand ca as putea sa obtin macar o diploma de infirmiera pe baza a ceea ce acumulasem in tot acel timp. Cand am intrat eu in presa, la inceputul lui 2007, oamenii din SMURD Iasi inca se aflau sub socul accidentului aviatic in care isi pierdusera patru colegi. In ianuarie 2006 elicopterul SMURD de la Iasi s-a prabusit in timpul unui zbor de rutina. Patru oameni si-au pierdut atunci viata, medicul Liliana Puiu, asistenta medicala Mioara Hauta, pilotul Vasile Valentin Stanescu si copilotul Mihai Augustin Toma. Fotografiile lor cu banda neagra se afla in continuare la intrarea in Unitatea de Primiri Urgente a Spitalului „Sf. Spiridon” din Iasi, cel mai mare spital din Moldova, langa afisul cu protocolul de preluare a pacientilor in urgente. La fiecare inceput de an, oamenii din SMURD Iasi fac slujbe de pomenire pentru colegii care nu mai sunt. Aducerea aminte e mai mereu. Cand am intrat eu in presa trecuse abia un an de la accident, iar ranile lor sufletesti inca erau proaspete. Iasiul nu mai avea elicopter SMURD, iar eu abia asteptam sa vina unul. Urgentistii nu-mi impartaseau entuziasmul si intr-un final am inteles de ce. Cand nu ai o explicatie pentru o astfel de tragedie, cand ai o familie acasa care depinde de tine, nu e deloc usor sa te urci intr-un aparat de zbor fara sa stii daca vei ajunge in siguranta la sol. Garzile pe elicopter nu erau obligatorii. Oamenii intrau in echipaj pe baza de voluntariat si n-au fost putini cei care au renuntat la asta din cauza accidentului. Poate abia acum inteleg cu adevarat lucrul asta. Atunci mi se parea o aventura si abia asteptam sa zbor cu ei. Am si facut asta. Cand in sfarsit a ajuns un elicopter pentru SMURD Iasi numai in cap n-am stat ca sa merg in misiune cu ei. Dupa cateva saptamani de cereri si rugaminti pe la doua ministere si multe alte institutii locale si nationale, am obtinut ce-am vrut. Am zburat cu SMURD intr-un elicopter de la MAI, suficient de mare incat sa incapa si „vizitatori”. A fost de departe unul dintre cele mai frumoase momente din viata mea de jurnalist. Atunci nu prea am avut timp sa am emotii, eram prea ocupata sa observ tot in jur. Si am avut si bafta de un echipaj extraordinar, oameni pe care i-am cunoscut atunci si pe care acum ii numesc prieteni. Am invatat sa respect ceea ce fac ei si, poate mai important decat asta, sa inteleg de ce o fac. Acesti oameni inteleg responsabilitatea in alt fel decat noi, ceilalti. Omul intins pe targa e prioritatea. De asta ii consider eu eroi. Insa eroii nostri nu-s nemuritori. Cand am auzit ieri de elicopterul SMURD cazut in Lacul Siutghiol m-am gandit instantaneu la cei din Iasi. Nu-mi pot imagina ce-o fi fost in sufletul lor. Au mai cazut elicoptere SMURD, de la Cluj, de la Targu Mures. Cel de la Constanta nu e primul si mi-e frica sa sper ca va fi ultimul. Numarul eroilor din poze cu banda neagra creste. Ancheta in cazul accidentului de la Iasi a durat ani intregi si intr-un final s-a stabilit ca prabusirea a avut legatura cu anumite conditii meteo. Nu ma pricep la chestii tehnice si nu vreau sa presupun lucruri, insa sunt convinsa ca accidentul ar fi putut fi evitat. Din cate inteleg, ieri vremea era buna pentru zbor pe traseul Tulcea-Constanta. Nu stim inca ce s-a intamplat si de ce s-a prabusit elicopterul. Vor urma din nou luni, poate chiar ani de anchete, vor fi demisii, declaratii interminabile la televizor, slujbe de pomenire si decoratii post-mortem. Nu stiu cat va conta asta pentru familiile celor cazuti, probabil nu foarte mult. Ceea ce stiu eu cu certitudine este ca nu oricine poate lucra pe un elicopter SMURD. Oamenii sunt alesi pe spranceana, sunt piloti cu experienta, obisnuiti sa lucreze in conditii grele, sunt medici si asistenti care au invatat sa se adapteze unor situatii cu care oamenii dintr-un spital nu se intalnesc vreodata. Pentru asta ii respect. Iar pentru faptul ca inca se mai urca in elicopter desi isi numara mortii merita sa fie ascultati. Plata pentru garzile pe elicopter nu compenseaza absolut deloc riscul pe care acesti oameni si-l asuma. Ieri, familia SMURD a mai pierdut patru membri. Pozele lor vor  fi la intrarea intr-un UPU si in fiecare an, in decembrie, vor fi slujbe de pomenire in memoria lor. La televizor se va vorbi in continuare mai mult despre prostiile spuse de politicieni decat despre eroismul unor oameni al caror nume il aflam doar dupa ce s-a declarat decesul.

In poza sunt cativa dintre membrii echipajului SMURD din Iasi, la inaugurarea elicopterului venit in noiembrie 2012. Daca nu am facut-o pana acum, le multumesc azi pentru ca m-au primit in familia lor pentru o perioada.

Reclame

5 comentarii la “Ultimul zbor…..

  1. nu, fata, daca nu injuri doctorii nu o sa te creada nimeni ca ce ai scris tu e adevarat. daca vrei sa ajungi un „jurnalist” adevarat trebuie sa injuri doctorii si asistentele si sa scrii despre spagi. astea fac rating, nu?
    sau poate vrei sa castigi niste prieteni?!
    ai putea fi pe drumul cel bun :))

  2. Cand un elicopter cade pe vreme buna, e vorba de incompetenta pilotilor sau despre aparat de zbor defect ! Pacientii in mare majoritate trebuie transportati pe sosea cu ambulanta ,,, dar se face exces de zel in utilizarea elicopterului si uite asa mor doctori degeaba si asistente si piloti. Singura cauza e sistemul condus de PROSTI !

  3. Si uite asa, la un articol foarte bun, se ajunge sa se improaste cu noroi. Nu totul are o explicatie, si accidente din pacate exista, indiferent care ar fi cauzele. Important, zic eu, e sa vedem ca exista eroi printre noi, in viata de zi cu zi, si care nu asteapta nimic la schimb. Si eu cunosc oameni care lucreaza la SMURD, si sunt oameni care traiesc viata la limita, care o fac din pasiune pentru a-i ajuta pe ceilalti, nu in schimbul unei plati. Si pe sosea se pot intampla accidente, nu doar in aer. In loc sa judecam, haideti sa pastram un moment de reculegere si data viitoare cand vom vedea un echipaj SMURD trecand pe langa noi sa le spunem in gand „multumesc”!

    • Din pacate nu este asa simplu…faptul
      ca noi multumim in gand nu rezolva cu nimic pierderea atatora vieti.Trebuie sa ne gandim ca aceste aparate zboara peste tot in lume si faptul ca la noi cad atatea nu este o simpla coincidenta.Poate nu sunt revizuite cum trebuie,pilotate cum trebuie….cauzele pot fi multe inse persoanele abilitate ar trebui inca de la primul incident sa rezolve „problema”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s