Dilema mea

249082_10151647515684400_382412838_n-1

 

N-am mai scris atat de mult de cand m-am mutat in Bucuresti, insa e un material la care tin foarte mult. Articolul „Istoria aviatiei romane – la un pas de uitare” a fost publicat in Dilema veche in editia 23-29 mai 2013. Sper sa repet exercitiul asta. Continuă lectura

Reclame

Incredibila poveste de dragoste

poveste-de-dragoste

Din serialul „ce-am lasat in urma”, azi am un episod la care tin mult de tot. N-a fost deloc usor sa-i fac pe cei doi protagonisti sa vorbeasca cu mine. Se lovisera de atatea prejudecati si priviri discriminatorii, incat prezentarea publica a povestii lor nu prea le inspira lucruri bune. Au acceptat totusi, poate mai mult pentru a arata celorlalti ca omul nu trebuie definit in functie de boala pe care o are, ci dupa sufletul pe care-l are. Mi-am adus aminte de acest material dupa ce am auzit pe cineva spunand ca in ultimii ani s-a redus la jumatate numarul de copii nascuti cu HIV. Medicina nu a stat pe loc si acum chiar si parintii care sufera de HIV pot avea copii perfect sanatosi daca respecta anumite reguli. Cu tratamentul potrivit si supraveghere medicala, sansele ca un copil provenit din parinti cu HIV sa se nasca sanatos sunt de 98%, conform medicilor specialisti. Articolul a fost scris pentru Ziarul de Iasi si a fost publicat pe 16 ianuarie 2011. N-am mai vorbit cu cei doi de atunci, dar sper ca visul lor de a avea o familie a devenit realitate. Evident, numele pe care le-am dat celor doi in text nu sunt reale. Pana in ziua in care persoanele care au HIV nu vor mai fi privite cu teama mai este inca foarte mult. Continuă lectura

Povestea unor copii sclipitori

supradotat

 

Din serialul ”ce-am lasat in urma” azi va povestesc despre cativa copii absolut grozavi. Proveniti din familii fara posibilitati financiare, copiii din Bucium, cum li se spune, au reusit, cu ajutorul unor oameni grozavi, sa-si atinga adevaratul potential si sa arate ca merita sa fie sprijiniti in continuare. Programul in care sunt inclusi le da sansa sa faca mai mult decat ar fi putut la ei acasa. Faptul ca sunt de la tara inca mai provoaca atitudini discriminatorii, insa am convingerea ca vor reusi sa treaca peste asta si vor fi oamenii care-si doresc sa fie. Am scris materialul pentru Ziarul de Iasi si a fost publicat pe 29 decembrie 2010.  Continuă lectura

Copii pierduti de stat in Europa

adoptia

A fost o perioada in care foarte multi copii romani ajungeau la familii in strainatate, prin proceduri mai mult sau mai putin legale. Desi autoritatile romane ar fi trebuit sa continue supravegherea lor, in cele mai multe dintre cazuri nu s-a intamplat asta. Cativa dintre copiii adoptati atunci au revenit in tara dupa multi ani, incercand sa-si gaseasca familiile biologice. Unii au reusit, unii nu. Niciunul insa nu a ales sa ramana in Romania. La un moment dat, din cauza abuzurilor care se faceau, s-au interzis adoptiile internationale. De anul trecut insa, legislatia s-a schimbat din nou, lasand o portita care permite adoptia copiilor de catre romanii stabiliti in strainatate. Din serialul „ce-am lasat in urma”, azi va dau un episod scris pentru Ziarul de Iasi tocmai pe aceasta tema. Materialul a aparut pe 28 ianuarie 2010. Continuă lectura

Frica umple spitalele iesene

medici-spital-sanatate

Din categoria „ce-am lasat in urma”, azi va dau un episod despre pacientii care fug de spitalele mici de frica sa nu fie tratati prost. Materialul l-am scris pentru Ziarul de Iasi si a aparut pe 23 februarie 2009. Situatia prezentata in text nu s-a schimbat nici in ziua de azi, iar pacientii din orasele mici continua sa vina catre spitalele din centrele universitare, pe criteriul „acolo e dom’ profesor. el stie mai bine”. In acelasi timp, chiar medicii recunosc existenta acestui fenomen, unii dintre ei chiar incurajandu-si pacientii sa mearga la alte spitale, mai bine dotate in ceea ce priveste aparatura medicala, unde sansele de insanatosire ar fi mai mare decat intr-un spital de provincie, slab finantat si fara medici specialisti. Continuă lectura

Locurile care mi-s dragi – episodul Sulina

DSCN1448 - Copie

Nicaieri pe unde am fost n-am vazut atatea cladiri in paragina cate sunt in Sulina. Trei sferturi din cladirile de acolo au ramas la mana sortii. Cresc buruieni pe geamuri si acoperisuri, impresia de abandonat fiind mai puternica decat orice altceva. Tot mai multi dintre oamenii de acolo aleg sa plece, in conditiile in care sursele de venit sunt din ce in ce mai putine. Continuă lectura

Mândria mea….

270141_579719068717869_866022401_n

De nimic altceva nu-s mai mandra. Proiectul asta ramane, cel putin pana in momentul de fata, cel mai frumos lucru pe care l-am facut de cand sunt in presa. Din cate am inteles, terenul este folosit, se organizeaza concursuri si campionate intre echipe ale copiilor din centrele de plasament iesene. Proiectul si-a atins scopul, iar munca celor implicati, nu putini la numar, nu a fost in zadar.

Continuă lectura