MagiCAMP

DSCN9162

Ora de desen pe pânză. Copiii şi voluntarii se împart în două echipe şi se apucă de desenat.  În general cu pensule băgate în acuarele, însă mai apar şi degete în peisaj. Iar cum palma colorată e simbolul taberei, apare şi ea. Un copil mi-a desenat un deget şi mi-am lăsat amprenta  pe tabloul cu vulcanul nervos. Doar un deget. E promisiunea mea că mă voi întoarce pentru a completa  palma. Data viitoare voi sta mai mult şi  voi învăţa numele tuturor.  Continuarea

Copii care nu există în acte

social-copii-fara-identitate

„Un pachet foarte consistent, azi, pe agenda Guvernului. Câteva elemente mai importante: debirocratizarea și simplificarea relației între cetățeni și stat, acordarea de CNP și certificate de naștere copiilor care nu au încă identitate, accelerarea cadastrării terenurilor agricole, reducerea TVA pentru produse și servicii în agricultură, scutirea de la impozitul pe venit pentru cercetători”, spunea ieri premierul Dacian Cioloş. Drept urmare, mi-am adus aminte de textul de mai jos, scris în august 2011 şi publicat în Ziarul de Iaşi, text exact despre copiii fără identitate. Sunt convinsă că astfel de situaţii există şi acum. Guvernul pare ambiţios în perioada asta şi încearcă să facă multe lucruri. Vom vedea în ce măsură va şi reuşi. Până una-alta, au pus pe hârtie câteva măsuri de bun simţ. Aştept minunata zi în care se vor aplica toate.
Continuarea

Cronologia unui esec anuntat

Amalia Dascălu

293038_3361295265745_1069958650_3167707_683127015_n

Update Mai 2016

Ministru nou, promisiuni vechi. Noul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, abia a împlinit o săptămână în funcţia asta. În prima lui conferinţă de presă, ministrul şi-a prezentat priorităţile. N-am fost acolo, dar am urmărit-o cu pixul şi foaia lângă mine, ca pe vremuri.  Trei priorităţi mari şi late sunt pe agenda noului ministru: medicamentele esenţiale, investiţiile şi infecţiile nosocomiale. Al doilea capitol conţine şi mult-visatul spital de la Iaşi.

View original post 2,286 more words

Un om cât o lume

ecaterina hanganu

În urmă cu o săptămână a murit dr. Ecaterina Hanganu, fosta şefă a Clinicii de Hematologie din Institutul Regional de Oncologie Iaşi. Am cunoscut-o încă de pe la începuturile mele în presă. Dr. Hanganu, pe lângă faptul că era un medic extraordinar, era mai ales un OM. Poate nimănui dintre cei pe care i-am cunoscut prin spitale în ultimii ani nu i se potriveşte mai  mult această descriere. Doctoriţa Hanganu era, mai presus  de  toate, un suflet. Pacienţii ei erau ca şi copiii  ei, iar noi, omuleţii din presă, găseam mereu deschisă uşa cabinetului său, fie că veneam pentru articole, fie că aveam noi probleme personale. Nu cred că am văzut-o vreodată supărată, chiar şi când te certa o făcea cu o blândeţe rar întâlnită în zilele astea, când medicii sunt din ce în ce mai crispaţi şi iritaţi. Şi cine  poate să-i condamne pentru  asta?! Pun mai jos doar două dintre  materialele la care m-a ajutat dr. Hanganu. E omagiul meu pentru omul care a fost Ecaterina Hanganu. Doamna  doctor, să aveţi parte de lumină şi zâmbete şi acolo, în cealaltă lume! Continuarea

Frumoasa în uniformă

DSCN8630

Frumusețea asta e Bella, ciobănesc german aflat în custodia Inspectoratului de Jandarmi. Azi a fost Ziua Jandarmeriei Române, deci și ziua Bellei. Cu ocazia asta, Bella, ieșită de relativ puțin timp din antrenamente, a participat la primele exerciții  demonstrative în fața unui public care a încurajat-o la fiecare pas.  Continuarea

Şi cu profesorul ce facem?!

228532_4086823043486_557607767_n

Legea prevede sancţiuni pentru profesorii care îşi supun elevii la rele tratamente. Cadrul didactic nu are voie să dea elevul afară din clasă, nu are voie să-l trimită la colţ, nu are voie să-l insulte, altfel riscă amenzi între 1.000 şi 2.500 de lei. Până aici totul mi se pare corect. Un profesor care îşi umileşte elevii, în loc să-i înveţe ceva folositor, un profesor care e isteric la oră şi se poartă ca pe propria moşie nu are ce căuta la catedră. Nu sunt naivă să mai cred că doar cei cu vocaţie ajung în meseria asta, însă un minim interes e necesar.  Continuarea

Oameni care schimbă lumea – episodul 2

286973_2107039788835_3110533_o

Materialele Digi24 din campania „A doua viaţă” din ultima perioadă îmi dau ocazia să scot de la naftalină câteva dintre cele mai dragi texte pe care le-am scris până acum. Azi e rândul unui material despre dr. Daniel Murariu, un medic pe care îmi place să-l numesc prieten. Faptul că, după atâţia ani, încă se mai scrie despre el, nu înseamnă decât că ceea ce face nu a fost un accident, ci e deja un mod de viaţă, lucru pentru care merită felicitări. Şi mai bine ar fi dacă şi alţii  ar încerca să-l ajute. Materialul de mai jos a fost publicat în Ziarul de Iaşi, pe 26 martie 2012. Îmi pare rău doar că materialul nu mai păstreză şi fotografiile făcute atunci. Continuarea

100 de inimi pentru 100 de copii

tetralogie fallot

Ziarul de Iaşi anunţă astăzi, 24 septembrie 2015, începerea programului „100 de inimi pentru 100 de copii”, un proiect al UMF Iaşi prin care se urmăreşte specializarea a 75 de medici şi 160 de asistente medicale în domeniul chirurgiei pediatrice. Beneficiarii proiectului vor fi peste 100 de copii care vor fi operaţi gratuit. Zilele astea, experţi din Polonia şi Italia vor ajunge la Iaşi, unde vor opera aproape 20 de copii care suferă de malformaţii cardiace. Cei mai mulţi dintre ei au fost diagnosticaţi cu tetralogia Fallot. Până la finalul programului, 118 copii vor avea o nouă şansă la viaţă. Primul meu text de deschidere a fost despre un bebeluş cu tetralogie Fallot. N-aveam nici două luni de presă la momentul respectiv, aşa că, neobişnuită cu spitalele, m-a cam făcut praf subiectul. Mai ales deznodământul. Copilul din textul meu nu a avut şansa pe care o au cei care vor fi operaţi acum la Iaşi. Au trecut opt ani de atunci. De opt ani a fost nevoie ca să se schimbe ceva în bine. Mai jos pun materialul despre care vorbesc. A apărut în Ziarul de Iaşi, pe 20 martie 2007.

Continuarea

Oameni care schimbă lumea

dr. Ovidiu Alexinschi, facebook

De ceva timp deja, Digi24 derulează campania „A doua viaţă”. Aici vedeţi poveştile unor medici care, prin tot ce au făcut în carieră, au încercat cu adevărat să-şi ajute pacienţii. Medicina este, pentru majoritatea dintre ei, mult mai mult decât o profesie. Azi, 23 septembrie 2015, i-a venit rândul la apel doctorului Ovidiu Alexinschi, medic psihiatru la Institutul Socola din Iaşi, ocazie cu care mi-am adus aminte de primul material pe care l-am scris cu ajutorul lui. Era undeva prin 2007, eu eram la început în presă, el începuse deja de câţiva ani să trateze diferenţiat pacienţii care sufereau de alcoolism. Am participat atunci la una din şedinţele sale cu „alcoolicii anonimi” şi ce-am auzit acolo m-a îngrozit. Mi-a dat însă şi speranţa că totuşi lucrurile, oricât de grele ar părea, pot fi schimbate în bine. Mă bucur că, deşi au trecut ceva ani de atunci, medicul nu a renunţat, chiar dacă nu mereu reuşeşte să-şi aducă pacienţii pe un drum normal. Am mai scris apoi de multe ori despre ceea ce face doctorul Alexinschi, dar mi-a rămas în cap primul material, pe care îl redau mai jos. Textul a fost publicat în Ziarul de Iaşi, pe 27 august 2007.  Continuarea