acasaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Gata. Plec acasa. Dupa lupte seculare care au durat cateva luni, in sfarsit ajung si eu in partea mea preferata de Botosani. Ca la nebuni e….desi ai mei stau la 70 de kilometri distanta, eu ajung acasa aproape numai de Paste si de Craciun. Si s-a facut iar Pastele. Abia astept sa vad noua productie de pisici, inteleg ca-s doua la numar. Si abia astept sa faca tata gratar si ma imbuib cu toate bunatatile pe care stiu deja ca le-a pregatit mama. Doar nu se intampla prea des sa-i vina fetele acasa…:) E verde si frumos tare la mine acasa si n-as da casa aia pentru nimic. Abia acolo am linistea pe care mi-o doresc atat de mult. Deci…..PLEC ACASA!!!!!!!!!!!!! Pentru cei care pierd timpul citind prostiutele mele de aici….Sa aveti sarbatori frumoase si linistite cu oamenii care vi-s dragi si sa va aduca Iepurasul numai si numai ce va doriti!

Reclame

Imnul Platformei Delirium Tremens

Din seria „Bursierii JTI la Bruxelles”……….episodul VI

Imnul Platformei Delirium Tremens….de la Matei citire…..:))

„Am aterizat şi noi în sfârşit la Bruxelles,
Un şofer chel ne-a dus la Crown Plaza Hotel,

Dar nu era el, era doar Le Plaza Hotel.

Am mâncat şi ne-am distrat cu Euromonitor,
În fiecare seară ne întorceam târziu în dormitor.
În Delirium am tot fost, am băut şi am cântat
Şi de PSD zilnic pe noi şi pe Victor am demarcat.
Am ajuns să vorbim cu lobbyşti despre Adrian Severin,
Ş-apoi deodată la un eveniment ni s-a reproşat că să facem presă nu prea ştim.
Vă reproşez, ne-a spus Domnul D. Supărat. Ce jurnalişti sunteţi voi dacă de la evenimentul meu aţi plecat?
L-am rugat pe Victor să se demarce,
Dar el rămâne roşu, oricât l-ai stoarce.
Pentru DJ Agri, colegul meu de cameră şi de platformă,
Şi de băut…şi combătut. Şi cam atât 😉
Trupa asta n-ar fi fost la fel fără Amalia,
Aa, moldoveancă, dar n-aveţi accent, i-a spus negrul taximetrist
Care ştia româna, pentru că în ’69 pe plaiurile noastre fusese turist.
Veşnic încruntată, ea dă impresia mereu că-i supărată,
Dar e o fată minunată şi ne distram cu ea ziua toată.
Iar pe platformă are un rol esenţial,  dă dimensiunea ideologică pentru noul val(de membri)
Violeta Vio e ca argintul viu,
Ne fugăreşte de colo-colo să nu întârziem
Dar ca o mamă ne-ngrijeşte să nu ne pierdem.
Raluca, păcat că-i măritată, e cea mai zâmbăreaţă fată.
Îi plac pisicile şi nu poţi să n-o îndrăgeşti pentru că te face şi pe tine vrei-nu vrei să zâmbeşti.
Era s-o uit pe Laura, care de pe Wall Street punct ro a aterizat pe platformă,
Deschisă, voluntară şi mereu în bună formă.
Pe scurt asta a fost trupa. De la Pănicel până la Bruxelles. Au mixat pentru voi DJ Agri şi DJ Regio amândoi. Până data viitoare când ne vom trezi la nouă fără cinci ;)”

De veghe in orasul costumelor……..

din seria „Bursierii JTI la Bruxelles”…….episodul V

Am avut [ansa de a petrece o s\pt\m=n\ `n Bruxelles, capitala Europei. Cred c\-i ora[ul cu cei mai mul]i b\rba]i `mbr\ca]i `n costum. ~nainte de toate Bruxelles e ora[ul `n care se decide `n momentul de fa]\ soarta multor ]\ri europene. Procesul legislativ e la el acas\ aici. Aici am fost [i eu `mpreun\ cu un grup grozav de jurnali[ti din Bucure[ti. Din categoria “unitate `n diversitate”, grupul `n care am fost [i eu va mai avea un cuv`nt de spus `n presa rom=neasc\ [i nu numai (sper!!!). Printre primele opriri s-a num\rat [i cea de la cea mai mare comapnie de lobby care se afl\ `n Bruxelles. ~n virtutea ultimelor “realiz\ri” ale europarlamentarilor rom=ni (a se vedea ce frumos am fost reprezenta]i de Adrian Severin), explica]iile date de un lobbyst au fost cu at`t mai interesante. De[i am tot auzit de la el “niciodat\ n-a[ face a[a ceva” s`nt convins\ c\ nu de pu]ine ori se intr\ [i pe u[a din spate `n Parlamentul European. Cred c\ exemplul cu Adrian Severin e [i cel mai elocvent `n acest sens. S`nt sigur\ c\ nu e primul care prime[te bani pentru a “`ncuraja” aprobarea unui amendament. E doar primul care a fost prins f\c`nd asta. S-a pus accent pe faptul c\ “un lobbyst adev\rat nu face asta [i are alte modalit\]i prin care convinge”. Cu alte cuvinte, o fi vina jurnali[tilor care au pretins c\-s lobby[ti c\ cei trei parlamentari au luat [paga. Jurnali[tii au fost tenta]ia [i s\racii europarlamentari pur [i simplu n-au rezistat. S\ fim serio[i! Corup]ia cu care ne confrunt\m `n Rom=nia, probabil chiar din vremea lui Burebista, se g\se[te cu siguran]\ [i la niveluri mai `nalte. Nu s`ntem nici primii, cu siguran]\ nici ultimii. De[i cred c\ de-acu or s\ se g`ndeasc\ de mai multe ori `nainte de a primi bani. Oricum, s`nt convins\ c\ nu e ultima dat\ c`nd auzim de corup]ie la cel mai `nalt nivel. Penibil e c\ dintre to]i cei prin[i doar al nostru n-a avut demnitatea de a-[i da demisia [i a preferat s\ fie ciuca b\t\ilor. Va ie[i [i el, ca mul]i al]ii de-ai no[tri, tot pe u[a din dos, nu `nainte de a ne face de r`s pe to]i ca na]ie…….va urma……

platforma delirium tremens, partea I

din seria „Bursieri JTI la Bruxelles”…….episodul IV

 E aproape o saptamana de cand tot astept sa-mi trimita Matei imnul ca sa putem lansa platforma. Sincer, nici nu-mi mai aduc aminte de la ce a pornit nebuneala asta cu platforma. E clar insa ca s-a ajuns la ceva aproape serios, o platforma cu ideologie, sursa de finantare, comitet director si tot ce-i mai trebuie. Fiecare dintre membrii fondatori are anumite responsabilitati si, drept sa spun, nu m-as mira daca peste un timp ne-om apuca toti de politica. Una a noastra doar, evident. Oricum, ideologie avem, asta e clar, si ca ministri ne incadram in platforma. Deci Matei fii atent! Eu schitez structura platformei si tu trimiti imnul.

Platforma Delirium Tremens
      moto: „Va reprosez!”

Data nasterii : 1 aprilie 2011
Locul nasterii : Terasa Zebra, Bruxelles, Belgia

Membri fondatori:
1. Amalia – jurnalist print
2. Claudiu – jurnalist online
3. Raluca – jurnalist tv
4. Violeta – economist
5. Matei – jurnalist print

Atributii:
Amalia – ministru responsabil cu proiectul de insamantare
Claudiu – ministru responsabil cu propaganda – DJ Agri
Raluca – ministru responsabil cu interfata cu publicul
Violeta – ministru trezorier
Matei – presedinte de onoare – DG Regio

 Obiectivele platformei:

* insamantarea ideologica
* propagarea imaginii pozitive a lui Daniel Daianu
* initierea de reprosuri la adresa societatii de consum

Criterii de promovare in platforma:
* dimensiuni ideologice : 90-60-90
        Amalia – 90-90
        Violeta 90-60
        Raluca – nedefinit inca
        Matei – 90
        Claudiu – mataranga

*corectitudinea politica (exclus Antonescu, exclus PSD)
* demarcarea

Finantarea : fondurile de coeziune si devalizarea PSD

Primul eveniment : Procesul de demarcare a lui Victor
Al doilea eveniment : infiintarea Partidului Oamenilor Cinstiti (POC)

Alti membri : Laura – membru afiliat
                    Gabi – special guest star

platforma culinara….

din seria „Bursieri JTI la Bruxelles”…..episodul III

Sunt multe de povestit despre ce am facut la Bruxelles. Intr-o saptamana e suficient timp sa faci de toate si cu singuranta noi ne-am straduit sa facem sa merite toata perioada asta. Pe langa ceea ce fusese planificat in aceasta saptamana pentru mine s-a dovedit a fi si o calatorie culinara. De felul meu nu-s prea obisnuita cu restaurantele pentru simplul motiv ca ma descurc suficient de bine de una singura in bucatarie si nici n-am timp niciodata (sau bani de aruncat) sa ies prin oras sa testez restaurante fistichii. Acest lucru s-a schimbat la Bruxelles, in fiecare zi era alt tip de restaurant si mancaruri de care nici macar nu auzisem in viata mea, daramite sa le mai si incerc. Oricum, nici nu mai tin minte ordinea in care le-am incercat. Ce-i clar e ca am fost la restaurant grecesc, etiopian, chinezesc, cambogian, belgian, tailandez si e foarte posibil sa mai fi uitat cate ceva. Oricum, doamna general mi-a spus sa-mi pun o dorinta de fiecare data cand mananc ceva nou. Trebuie sa recunosc ca la un moment dat ramasesem fara dorinte. Chiar pierdusem sirul chestiilor noi pe care le mancasem. Ideea e ca am mancat scoici,melc, homar, creveti. Si astea-s doar animalutele pe care am reusit sa le recunosc. Ce o mai fi fost prin chestiile alea amestecate numai bucatarii mai stiu….Acu mi-e cam frica sa ma urc pe cantar, ma tem sa nu-l stric, da’ oricum a meritat. Pe langa atata bere buna trebuia sa fie si mancarea la fel. Si in ciuda aspectului uneori cel putin ciudatel, aproape mereu a fost mancare buna. Evident, aici exclud accidentul cu carnea cruda de vita, desi fusesem avertizata cred ca-mi iesise informatia pe ureche imediat ce intrase, drept urmare am atacat farfuria altcuiva. Mi-a placut tare mult insa ca la restaurantul chinezesc unul din chelneri balbaia niste cuvinte romanesti. A fost tare scumpel, cu ditamai ranjetul pe fata, ochii mititei si „Buna ziua” :D. Fug la sedinta acu deci ma cam opresc. va urma………

Cum ne-am convertit la mateism…..

 din seria „Bursierii JTI la Bruxelles….episodul II”

 Trupa care a plecat la Bruxelles pe 27 martie a avut in componenta personalitati de toate felurile, unul mai asa, altul mai altfel, de toate pentru toti. S-a remarcat insa (a se citi „demarcat” de catre cunoscatori) Matei. De departe cel mai zurliu dintre toti oamenii prezenti in trupa bursierilor JTI, Matei a reusit sa-i aduca in lumea lui chiar si pe cei mai sceptici dintre noi. Ametit total, imprastiat, vesnic in intarziere, cu o fata de copil de zece ani, evident cu o fata din aia de puslama, Matei ne-a facut pana la urma sa semanam mai mult cu el decat cu noi insine. Si un exemplu elocvent sunt chiar eu. De felul meu ordonata, nu prea obisnuiesc sa uit lucruri. Ei, convertirea la mateism m-a facut sa uit poate chiar cea mai importanta achizitie pe care am facut-o din Bruxlles. Evident, este vorba despre meniul din Delirium tremens. Meniul din barul cu peste 2.500 de tipuri de bere arata ca o carte care trebuie studiata indelung si testata si mai mult. Inutil sa mai spun ce greu mi-a fost sa ajung la acel meniu. Nimerisem in Delirium tremens intr-o noapte exagerat de aglomerata. Nu numai ca nu mai era loc in barul propriu-zis, da’ lumea nu mai incapea nici macar pe strada pe care se afla barul. Mi-am facut loc cu coatele si pana la urma am intrat si m-am lipit de tejghea pana m-a vazut barmanul care m-a recunoscut si mi-a si dat meniul inainte de a fi strivita de restul indivizilor veseli din local. Cum am reusit sa pierd meniul obtinut cu atatea sacrificii e un mister pentru mine. La sugestia lui Claudiu insa m-am gandit ca e foarte posibil sa fi fost vorba de influenta lui Matei in toata treaba asta cu ameteala si uitarea. De altfel, nici macar nu am fost singura care a patit asa ceva. Colegii din trupa pot depune marturie in acest sens. Una peste alta insa, Matei a reusit sa ne faca sa radem si sa intarziem aproape in fiecare dimineata la intalnirile oficiale. Desi eu si Matei suntem nascuti in aceeasi zi, nu cred ca exista pe lumea asta doua personalitati mai diferite. A fost frumos insa Bruxelles-ul cu tot cu Matei si cu siguranta il punem pe lista si la urmatoarele „tabere”. va urma…..

Moldoveanca!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

M-am intors de la Bruxelles si acum trenuiesc putin. Am promis insa celor care mi-au devenit prieteni in ultima saptamana ca ma apuc de povestit vrute si nevrute pe aici despre ce am facut noi timp de sapte zile. Deci ma straduiesc sa scriu cateva episoade, cel mai probabil nu in ordinea in care s-au au avut loc evenimentele din ele. Deci…..cu dedicatie speciala pentru Claudiu…..primul episod…..”Moldoveanca!!!!!”

E plin Bruxelles-ul de romani. Fie ca-s cersetori la un colt de strada cu doi caini inveliti intr-o plapuma, fie ca-s pietoni opriti la un semafor, soferi de taxi sau diplomati, romanii sunt peste tot in capitala Europei. M-am simtit mai ca acasa aici poate datorita/din cauza acestui lucru. Desi noroasa, a treia zi de “internship”, cum s-a chemat excursia noastra la Bruxelles, a fost inseninata de un sofer de taxi. Negru ca taciunele si vorbaret nevoie mare, soferul care ne-a dus la sediul Comisiei Europene s-a dovedit a fi un bun cunoscator al Romaniei si chiar al presei de la noi. Grupul vesel, adicatalea eu, Violeta, Claudiu si Matei ne-am trezit plimbandu-ne prin oras cu o mica enciclopedie. Soferul nostru, caruia din nefericire nu i-am luat numele, n-a reactionat cand ne-a auzit vorbind in romana, ci abia cand l-am intrebat de directoarea firmei de taxi, care dupa nume parea romanca. Chiar era. Si de acolo ne-am pornit pe vorbareala. S-a dovedit ca soferul nostru negru ca taciunele a fost prin ’69 in Romania cu diverse afaceri, nu prea a vrut sa spuna ce anume, cine stie ce “embargo” a mai incalcat si el saracu’… S-a si insurat de altfel cu o romanca si dupa cum am constatat, din fericire inainte de a ma apuca sa zic cine stie ce prostii, omu’ chiar vorbea bine romaneste pe langa faptul ca o intelegea aproape perfect. M-a mirat insa faptul ca era familiarizat cu presa de la noi. Poate nu cu asta din zilele astea, da’ de Scanteia si-a adus aminte. Nici de Romania Libera nu era strain. De Ziarul de Iasi nu auzise el, insa simplul fapt ca a stiut ca Iasul e in Moldova m-a impresionat teribil. Cati dintre elevii care sunt acum in scoala in Romania n-ar spune altceva?! Taximetristul nostru a si remarcat ca eu n-am accent de moldoveanca. Saracu’ om ma auzise doar cu limba ascutita. Am recunoscut totusi ca detin un accent moldovenesc jos palaria, insa am incercat sa-l las acasa din compasiune pentru colegii mei de training, toti bucuresteni, fie get-beget, fie prin adoptie de multi ani. Cat oi fi reusit numai ei mai pot spune acum….va urma…..