oboseala cronica….

n-am mai fost de mult timp atat de obosita cum sunt zilele astea. e insa o oboseala de care nu-mi pare rau. am umblat mult, am stat nopti sau zile intregi prin trenuri si microbuze, contorsionata in incercarea de a dormi intr-un compartiment de tren prea aglomerat. a meritat insa. am aflat o gramada de lucruri interesante, am cunoscut multi oameni, cei mai multi dintre ei foarte valorosi si mi-am dat seama ca in meseria asta mai am inca foarte multe de invatat. drept urmare, inchid ochii strans, respir adanc si ma prefac ca nu-s obosita ca sa pot alerga pe taste in continuare. si sper totusi ca drumurile mele sa nu se fi incheiat inca…..:)

Reclame

zile…………

sunt zile cand parca toate merg pe dos…cand parca nimeni nu are raspunsul potrivit sau nu raspunde deloc. sunt zile cand gasesti numai usi inchise si intuneric peste tot. sunt zile cand oricat bine ai face tot ti se spune ca faci rau. sunt zile cand iti vine doar sa inchizi ochii si sa nu mai vezi nimic. sunt zile cand vrei sa fie alte zile, altfel. sunt zile ca cea de azi……

capitala durerilor mele de cap….

am uitat sa scriu in postarea anterioara un aspect foarte important din plimbarile mele din acest an. daca de bine, de rau, in constanta mai aveam posibilitatea sa respir pe malul marii (multumesc organizatorilor care ne-au cazat la un hotel la doi pasi de mare), nu am avut acelasi noroc in bucuresti. aglomeratie si haosul din orasul ala mi-au facut capul varza. toate lumea tipa, toti vorbesc cu toti, mii si milioane de strazi, sute de mijloace de transport in comun. mi-a venit sa plang inca de la coborarea din tren in gara de nord. salvarea a venit insa de la tizul meu si fostul coleg de suferinta din vremuri „de billa” de la iasi. cu o rabdare de care eu sigur n-as fi dat dovada, silviu a cautat saracu’ trasee de ratb si de metro pentru mine de fiecare data cand am ajuns in bucuresti. daca ma lasa de una singura cred ca nici nu mai mai miscam dintr-un loc. asa ca silviu va avea parte de vesnica mea recunostinta pt ca m-a salvat din haosul ala din bucuresti. bravo lui ca a reusit sa se adapteze in furnicarul ala. eu cred ca mi-as smulge parul de pe cap dupa o saptamana…..

an calator….

pana in acest an nu prea am avut ocazia sa ma plimb prin tara si nici in afara tarii prea mult. fie n-am avut cu ce, fie n-am avut cu cine sau n-am avut cum, plimbarile mele au fost destul de limitate, doar eventual prin vacanta de vara mai fugeam un pic de acasa. 2010 a insemnat insa o schimbare de situatie in acest sens. desi cele mai multe dintre plecari au fost in interes profesional, tot se cheama ca n-am stat intr-un singur loc. nu-s foarte plimbareata de felul meu si probabil pe orice om cat de cat normal 12 ore cu trenul il obosesc peste masura, insa de departe cel mai negativ lucru in toate aceste plimbari a fost mersul cu trenul. acceleratul iasi-constanta, de la 22.45 la 7 dimineata. am parcurs drumul asta de cinci ori numai in 2010, la cursuri cu cji. a nu se intelege ca ma plang, doamne fereste! cursurile astea au fost o ocazie extraordinara sa cunosc ziaristi de peste tot din tara si sa aflu cum se mai poate face presa. nu stiu cat din informatia de acolo s-a prins de mine dar imi place sa cred ca macar unul din neuronii mei (posibil sa am peste 2 chiar) s-a mai desteptat in urma cursurilor. oricum, cursurile au fost si o ocazie foarte buna pentru a-mi face noi prieteni sau a-i reintalni pe unii mai vechi. dupa doua cursuri deja ne comportam ca un grup omogen, organizat parca de ani intregi. multumiri pe aceasta cale lui alex si lilianei pentru orele in care am ras datorita lor asa cum probabil n-am ras in ultimii 29 de ani. trebuie mentionat neaparat si echipajul de la focsani, respectiv iulia si catalin, cu care am facut o echipa foarte buna si am salvat de la moarte sigura carnivorele mari:)))

pe la mare am mai ajuns si in concediu, de data asta la vama veche, pentru prima data. tot pentru prima data am vazut si radautiul din suceava, aici insa am ajuns noaptea si am plecat tot noaptea, astfel ca mare lucru din oras n-am observat. am avut insa ocazia sa-mi vad cea mai constanta prietena si in acelasi timp una dintre cele mai bune prietene ale mele in cea mai fericita zi din viata ei. a fost o imagine diferita fata de cea cu noi doi jucand o sarba moldoveneasca la serbarile din gradinita sub atenta indrumare a mamei mele.

drumurile m-au dus si la botosani de multe ori, nici nu mai tin minte cam de cate ori. fie la prajeni, la ai mei acasa, fie la botosani, la oameni dragi mie. acum s-au rarit si drumurile astea. ai mei ma vad o data la cateva luni, iar botosaniul cine stie cand o sa ma mai vada….

am calcat si prin capitala de vreo doua ori. prima data in drum spre bruxelles. a doua oara in interes profesional, la un interviu pt o bursa. trecand peste interesele mai mult sau mai putin profesionale din vizitele mele in bucuresti, marea realizare a fost de fapt vizita la verisoara mea preferata. de-a lungul timpului m-am vazut cu elena de foarte putine ori, distanta fiind cel mai mare impediment. e un om tare drag mie si pe care il admir extraordinar de mult. putini oameni in situatia eisi-ar fi pastrat optimismul si dorinta de a face cat mai multe si cat mai bine. de multe ori e mai simplu sa renunti, insa elena e pentru mine imaginea reusitei in viata. chiar si atunci cand toate iti sunt impotriva si ti se pare ca universul tot comploteaza impotriva ta exista solutii pentru a face sa fie bine. multumesc, veri, pt asta!

anul nu s-a terminat inca si din fericire pt mine nici plimbarile. urmeaza una la bran, tot cursuri, tot in interes profesional. abia astept sa povestesc si de asta si sper sa nu fie ultima ocazie cand pot face asta 🙂

horoscopul zapezii…..

ce ti-e si cu horoscopul asta….desi ma hotarasem sa nu-l mai cred in veci dupa ce mi-a tot spus ca o sa castig o gramada de bani si deja ma apucasem de luat bilete la loto, acu parca-parca incep sa-mi schimb atitudinea. pai, na, ziceti si voi…in ultimele zile tot anunta lucruri frumoase si deja mi se pare ca in sfarsit o sa vina mos craciun si la mine (cu ce vreau eu, nu cu ce vrea el). azi, spre exemplu, aflu din minunatul horoscop ca o sa mi se intample cu siguranta numai lucruri grozave. singura conditie este ca eu sa ma gandesc neaparat la respectivele lucruri. zapada s-ar putea numara printre chestiutele grozave. e drept ca am o lista de dorinte pt mos craciun destul de consistenta, insa promit sa ma multumesc chiar si numai cu un singur cadou. numai sa fie ala din capul listei. :D. plus zapada 🙂

din pacate, oricat de mult mi-ar placea mie vremea asta, nici foarte calda, nici foarte rece, cam pe acum ar fi trebuit sa incep sa ranjesc tamp la gandul ca vor fi beculete si brazi impodobiti peste tot. nu prea pot face asta cand inca ma incalt cu pantofi si stau prin casa in maneca scurta. asa ca rog frumos comitetul ceresc sa se imbuneze si sa ne trimita niste zapada. nu-i craciun adevarat cel fara omat si obraji rosii de frig si mi-e atat de draga perioada aia din an incat nu vreau sa fiu morocanoasa atunci tocmai pt ca nu-i zapada. sau poate ar trebui sa ma gandesc azi la zapada si horoscopul se ocupa de asta……hmm….

pink day at zdi

in semn de solidaritate fata de colegul nostru Andrei o parte din truditorii de la zdi au decis ca ziua de azi sa fie o zi roz. evident, ma numar printre ei, ca doar unde-s mai multi e si galagia mai mare si rasetele mai multe. drept urmare, pana si sedinta a fost mai relaxata azi, lucru datorat probabil si faptului ca e vineri, iupiiii. cu putin noroc, poate gasim si pantera roz, atat de mult cautata de unul dintre colegi. oricum, cel putin fetele apreciaza tare mult atitudinea roz care s-a instaurat de curand in redactie. urmatoarea propunere va fi sa ne invelim calculatoarele in roz, sa scriem pe agende roz si cu pixuri roz. nu in ultimul rand, vom incheia apoteotic prin a tipari ziarul pe o hartie de un roz deosebit, sa ne tina minte toata floarea cea vestita a intregului apus si sa fie clar ca suntem o generatie de reporteri care nu se jeneaza de eventuale probleme la mansarda :D. e clar oricum ca normali nu suntem in niciun caz. cu putin noroc, vom ramane la fel inca mult timp de-acu incolo. long live the pink day at zdi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!