s-a mai dus un an…..

Pe unde ma intorc toata lumea face bilanturi, ce-au realizat, ce-au visat sa realizeze dar ciuciu reusita, ce-si mai doresc de la anul viitor. Eu cred ca ar trebui sa ne facem bilantul prin iunie. Macar atunci e mai cald afara. Iarna asta m-a cam suparat pana acum. Nu-mi place frigul deloc, dar imi place mult de tot zapada. N-am vazut nici macar un fulg mititel iarna asta. Si acusica vine Mosu’… Sper ca si-a cumparat masina ca nu-i merge cu sania trasa de reni anul asta. As face si eu un bilant dar mare lucru n-am ce baga in el. Profesional vorbind, de departe cred ca a fost cel mai bun an al meu pana acum. Doua burse europene de jurnalism, vreo trei iesiri din tara cu ocazia acestora, o campanie umanitara pe care sper sa o inchei cu bine zilele astea. Am mai apucat sa vad si cel mai frumos oras din lumea asta, Praga. Acolo aratam si eu ca un chinez din ala care sta cu gura cascata la absolut orice, am facut vreo 600 de poze in doua ore. Poate cel mai mare avantaj al acestor burse a fost faptul ca am cunoscut o gramada de oameni noi iar cu unii dintre ei chiar am ramas prietena. Alooo, Matei, tot n-ai venit sa colinzi la Iasi cu toata platforma! :)) Personal vorbind, am avut parte de acelasi haos cu care m-am obisnuit in ultimii ani. Aici lucrurile ar putea sta si mai bine. Na, om vedea ce anuce anul nou. Pana una-alta, din pacate anul asta cam sufar la capitolul „spiritul sarbatorilor”. In ultima luna am avut atata treaba incat n-am mai apucat decat sa dorm cand am ajuns acasa seara. N-aam avut timp sa ma holbez prin oras dupa luminite si colinde, nici macar pinguinul stralucitor din Piata Unirii nu mai e anul asta. Din cauza asta chiar sunt suparata rau de tot. Trebuie sa recunosc ca am fost/sunt inca prea obosita ca sa mai am cum sa simt spiritul Craciunului. Si chiar imi pare rau ca se intampla asta pentru ca perioada asta din an era preferata mea. Ma tem ca anul asta va trece si nici n-o sa apuc sa ma bucur de ea. Mai astept totusi putin. Cu putin noroc, ajung si eu acasa la sfarsitul saptamanii. Nici nu mai tin minte de cand n-am mai fost. Abia astept sa-l smotocesc pe Bobita si sa o alint pe Bubu. Nici Cutulache nu va fi uitat, evident. Trebuie sa le fac multe poze ca cine stie cand oi mai ajunge acasa. Da’ vreau zapada!!!!! Nici nu stiu cum ar fi un Craciun la Prajeni fara zapada. Nici nu vreau sa stiu. Asa ca…..Mosu’, mai am o rugaminte la tine. Daca tot ai fost asa bun cu mine pana acum…..mai fa un efort si adu-mi zapada macar cateva zile! Cu drag, cea mai cuminte dintre cele cuminti! 😀

Reclame

de ziua noastra…..

Si a venit din nou ziua noastra. Si pe toti parca ne cuprinde acu macar un picut patriotismul, chiar daca in restul timpul ne cam vine sa ne facem bagajele si sa plecam in Uganda. De bine, de rau, tara asta mi-e draga si daca ar fi sa plec totusi de aici cred ca mi s-ar face dor cam des. Dincolo insa de festivitati si bunici cu nepoti de mana la defilarile Armatei, azi e ziua in care toti demagogii din politica se bat cu pumnul in piept ca Tarzan, trimitandu-ne mesaje de iubire de patrie si ura fata de dusmanii care ne-au calcat tara de atatea ori. Mi-e si scarba cand ma gandesc. N-am nicio simpatie politica si mi se par toti la fel, cu putine exceptii. Da’ ma enerveaza la culme cum e folosita ziua nationala pentru debitarea de porcarii de campanie electorala. Ziua abia a inceput insa. Asa ca…..astept pana mai tarziu sa vad pana unde se ridica nivelul nervilor mei. Pana atunci insa….la multi ani romani!