Domnul Valeriu

DSCN8301

„Locuiţi  aici?”, mă întreabă bătrânelul cu mănuşi din piele în timp ce trage de porţile imense de fier. Mă întorc repede şi-i spun că nu. Intrasem în curtea blocului doar ca să pozez partea de sus a porţii, o lucrătură absolut superbă. „Aaaa, vă place poarta. Păi, să vă spun eu cum e”. Şi jumătate de oră domnul Valeriu a blocat cu maşina intrarea în curtea interioară a blocului ca să-mi povestească cum e cu viaţa acum şi cum a fost cu cea de mai  demult. Continuă lectura

Scurt ghid de folosit Bucurestiul, partea I

Sa fim seriosi, nu toata lumea stie cum sa se comporte in societate, mai ales in marea lume a capitalei. Cand pui piciorul intr-un oras nu ti se da un ghid, nu-ti spune nimeni regulile de bun simt care trebuie respectate si nici nu te tine careva de manuta sa nu cumva sa dai prin gropi. Sa luam Bucurestiul, spre exemplu. Poate unii omuleti nascuti aici se cred „mai” superiori, insa, pe bune, din astia gasesti peste tot, deci, provincialule, nu te mai victimiza, n-are sens. In fond, marlanii nu s-au adunat intr-un singur oras. Numarul lor e direct proportional cu dimensiunea orasului. Atat. Drept urmare, regulile de mai jos se aplica tuturor, bucuresteni sau vizitatori de toate natiile.

metrou Continuă lectura

Dorelul suprem

balti

Cu toţii ştim cine este Dorel. Nu prea mai are nevoie de multă prezentare. Doreii sunt împărţiţi pe domenii de activitate, deşi la prima vedere s-ar spune că fie sunt specializaţi în absolut orice, fie în nimic. De câteva săptămâni urmăresc cu un interes deosebit Dorelul colectiv care repară trotuare în Bucureşti. Îl văd peste tot, îmi iese în cale oriunde m-aş întoarce. La început m-a bucurat apariţia lui. M-a entuziasmat chiar. Mă şi vedeam mergând pe trotuare realizate dupa standarde europene, trase la linie. Mă pregăteam să-mi iau un „adio şi n-am cuvinte” de la zecile de gropi din drumul meu zilnic. Aveam sufletul împăcat, ştiind că nu voi mai fi nevoită să calc în bălţi de fiecare dată când plouă. Continuă lectura

406 kilometri in 8 ore cat o saptamana

462403_10200634846408155_654032969_o

Femeia se intinde peste toate scaunele, se lipeste de geam si incepe sa strige disperata la cei de pe peron. Nu o aude nimeni, insa toata lumea zambeste tamp de parca s-ar intelege perfect. Se trimit bezele, se ureaza toate alea si dupa cateva minute sufocante trenul pare sa se miste. Ora 14.20, statia Iasi. Spre Bucuresti deci cu un tren InterRegio, pentru cine nu mai stie denumirea fiind data fostelor trenuri de tip rapid sau accelerat. Continuă lectura