Acasă

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Viața mea la țară arată cam așa. E cu verde, cu suflet, cu locuri și oameni dragi. E acasă, cu bune și rele. Continuă lectura

Reclame

Case de poveste. Episodul Botoșani

Această prezentare necesită JavaScript.

Mi-s tare dragi casele vechi, mai ales cele de care s-a avut grijă. Astea-s doar câteva din Botoșani, mai exact de pe strada care duce la Liceul Pedagogic „Nicolae Iorga”. Pe vremea când eram eu elevă acolo se chema Strada Constantin Dobrogeanu Gherea, nu mai știu dacă a rămas numele. Multe dintre case sunt locuite și reabilitate, își trăiesc acum o nouă tinerețe. Continuă lectura

Pe coclauri

DSCN8084

Abia vezi câte o căruţă pe acolo. Aşa-zisele drumuri n-au văzut în viaţa lor asfalt sau ceva care să nu fie pământ sau pietriş. Şi acesta din urmă e parcă abia aşezat. Microbuzul trage ca un tren în pantă, iar şoferul dă dovadă de o adevărată măiestrie când vine vorba de evitat gropile imense. Undeva pe deal, cândva pare să fi fost o bucată de şosea, dar acum au mai rămas doar cratere. Să bagi maşina pe acolo pare nebunie curată. Oamenii locului n-au însă altă variantă de a merge la oraş, chit că primul  e la vreo doi  kilometri. Continuă lectura

Cum era sa ma marit…..

 

DSCN4050„Voiam doua fete gemene, nu voiam baieti”. Are doi baieti si o fata. Mari, pe la casele lor. E o bucatica din povestea Mariei Covalciuc. Nu ma cunostea, dar m-a vazut cascand gura pe strada, parca era intr-o duminica, zi in care oamenii cu frica lui Dumnezeu nu se duc pe la treburile campului. Si pe dealul Havarnei, din loc in loc, oamenii ies la poarta. Sa se mai vada unii cu altii, dar mai ales sa-i vada pe aia care trec pe drum. Mai schimba o vorba, se mai plang de una-alta, se mai bucura. Asta e facebook-ul la tara. Continuă lectura

Bilant sinistru: 300 de biblioteci si 2 milioane de volume in minus

DSCN2469

Aproape 300 de biblioteci comunale au „dispărut” în ultimii şase ani. Fie că au fost blocate posturile, au renunţat bibliotecarii la locurile de muncă sau au apărut alte probleme, 273 de lacăte au apărut pe uşile bibliotecilor comunale, de cele mai multe ori singura sursă de cultura din zonele rurale. Continuă lectura

Biblioteca: Riscul pe care nimeni nu și-l asumă

DSCN0596

„Dacă nici cultură nu mai avem, atunci nu mai avem nimic”, spune primarul în timp ce închide lacătul la poarta noului cămin cultural din Prăjeni. Fostul profesor de fizică a intrat în administrația locală  în urmă cu mai bine de 13 ani. Timp de 12 ani a fost viceprimar, însă în 2012 a câștigat alegerile, după ce fostul primar a fost convins să nu mai candideze pentru un al cincilea mandat. Alexandru Răileanu are 42 de ani și încă nu și-a pierdut entuziasmul, deși e în primărie de atâta timp. Una din prioritățile lui pare să fie biblioteca comunală. Continuă lectura

Frica umple spitalele iesene

medici-spital-sanatate

Din categoria „ce-am lasat in urma”, azi va dau un episod despre pacientii care fug de spitalele mici de frica sa nu fie tratati prost. Materialul l-am scris pentru Ziarul de Iasi si a aparut pe 23 februarie 2009. Situatia prezentata in text nu s-a schimbat nici in ziua de azi, iar pacientii din orasele mici continua sa vina catre spitalele din centrele universitare, pe criteriul „acolo e dom’ profesor. el stie mai bine”. In acelasi timp, chiar medicii recunosc existenta acestui fenomen, unii dintre ei chiar incurajandu-si pacientii sa mearga la alte spitale, mai bine dotate in ceea ce priveste aparatura medicala, unde sansele de insanatosire ar fi mai mare decat intr-un spital de provincie, slab finantat si fara medici specialisti. Continuă lectura