O bucată din Iașiul meu

Această prezentare necesită JavaScript.

E plin Iașiul de istorie. Mai veche, mai nouă, mai frumoasă, mai distrusă. De toate felurile. Pentru cine știe orașul, e ușor de identificat ce arată pozele. Bolta, care e de fapt o bucată din Spitalul „Sf. Spiridon”, clădire care parcă a rămas înțepenită în timp. Apoi mai e cinematograful din centru, Tineretului parcă se chema, clădire complet abandonată, a ajuns un mare coș de gunoi, focar de infecție în buricul târgului, la exact doi pași de Piața Unirii, unde se #rezistă. Mai e și absolut superba clădire care a fost ultima reședință domnească din Iași a lui Alexandru Ioan Cuza. În aceeași clădire și-a avut cartierul general și Regele Ferdinand într-o vreme. Monumentul istoric e reabilitat și se potrivește mănușă cu locul în care se află, respectiv strada Lăpușneanu, cea mai dragă mie stradă din Iași, de unde pe vremuri cumpăram cărți ponosite pe bani puțini de la anticariate. Acum sunt mai multe terase decât anticariate pe acolo, dar eu tot iubesc strada aia. De Palatul Culturii nu cred că mai e nevoie să spun ceva. A durat o veșnicie, dar, după reabilitare, a redevenit punctul central al orașului. Mult-hulitul proiect Palas a făcut măcar un lucru bun din punctul ăsta de vedere. 13 ani am stat în Iași, iar acum ajung pe acolo cel mult de patru-cinci ori pe an, dar de fiecare dată parcă mai descopăr câte ceva nou. La fel de drag mi-a rămas.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s