Locuri din alte vremuri – Internatul Liceului Pedagogic „N. Iorga”, Botoșani

IMG_8604 „Dumneavoastră cine sunteți?”. Tare ciudat a fost să mi se adreseze cineva cu „dumneavoastră” în curtea liceului unde am scos (relativ) capul în lume. Asta m-a întrebat ieri dimineață portarul Liceului Pedagogic „Nicolae Iorga” din Botoșani, când m-a văzut intrând în curte. „Fostă elevă, acum în vizită”. Prin liceu am mai fost, la întâlnirea de 10 ani, însă în internat nu mai călcasem de prin 1999 sau 2000, când am plecat din Botoșani. Aici mi-am petrecut eu cam patru din cei cinci ani de liceu. Am găsit ușa deschisă, așa că am intrat. Recunosc, m-a cam lovit nostalgia umblând pe holurile alea. La fel și un pic de groază gândindu-mă la cât de mult timp a trecut de când clădirea aia era un fel de acasă. În 1995 am intrat eu la liceu și atunci am ajuns și în internat. Amintiri de toate felurile am de acolo și încă nu-s suficient de bătrână ca să le consider frumoase pe toate. Nu era nimeni ieri pe acolo, așa că n-am avut cu cine să stau la povești. Din păcate, din puținul pe care am apucat să-l văd, mare lucru nu s-a schimbat în internat în ultimii 20 de ani. Au apărut niște termopane, însă pe holuri și pe casa scării „mobilieru” e neschimbat. Aceleași uși care abia se țin în balamale, pe care cu toții le izbeam când alergam pe acolo, aceleași oglinzi unde ne strâmbam înainte de fiecare discotecă de sfârșit de săptămână. N-am intrat prin camere, că m-am temut să nu închidă careva ușa de la intrare cu mine acolo. Sper că măcar ce n-am văzut eu arată mai bine. IMG_8610IMG_8614IMG_8613IMG_8615IMG_8616 Același trotuar. Chiar nu cred că a mai tunat careva niște beton pe bucata asta de trotuar de lângă internat. Aproape mi se părea că recunosc gropile. Am plecat de acolo cu sentimentul că lucrurile nu evoluează. Uitându-mă pe holurile internatului mi-o și imaginam pe doamna Damian, pedagog în internat, cum intră în fiecare cameră, izbind ușa de perete și urlând la 6 dimineața „Bună dimineața, fetelor. Deșteptarea”. Multe coșmaruri mi-au provocat tocurile alea ale ei, care se auzeau absolut sinistru pe holurile fără mochetă. Cine se întreabă acum de ce sunt așa matinală poate găsi un răspuns în perioada aia din viața mea. Patru din cei cinci ani de liceu mi i-am petrecut aici. IMG_8619IMG_8601IMG_8600

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s