de ce "aproape jurnalist"

sunt in presa de aproape patru ani insa „cantitatea” de ani in acest domeniu nu te face neaparat un jurnalist. sunt convinsa ca mai am foarte multe de invatat si de demonstrat in presa. pe langa asta, cred cu tarie ca a fi jurnalist inseamna a schimba ceva in bine. scriem in fiecare zi despre problemele cu care se confrunta oamenii din jurul nostru, insa de cele mai multe ori ramanem oarecum indiferenti la ele, poate din cauza unui tip de obiectivitate prost inteleasa. stirile despre cazutii din copaci nu schimba nimic si nici nu-mi face nicio placere sa le scriu. fac asta oricum pentru ca intra in atributiile mele insa de putine ori am simtit ca schimb ceva in bine cu astfel de texte. pe la inceputurile mele la ziarul de iasi am scris un text despre rampelepentru persoanele cu dizabilitati sau mai degraba despre lipsa lor. ideea materialului nu a fost a mea si sunt aproape convinsa ca m-am si strambat un pic cand am auzit ce vrea seful sa documentez. era multa munca, ore intregi de plimbare cu un scaun cu rotile pe la institutiile din iasi. am documentat subiectul, am muncit si eu, si fotograful si soferul care a fost pe post de persoana ce nu se poate deplasa decat cu scaunul cu rotile. un alt sef a spus sa trimit textul la un concurs de jurnalism. pana la urma nu aveam nimci de pierdut asa ca mi-am batut la cap un coleg care pana la urma m-a ajutat cu „hartogaraia” inscrierii. articolul a castigat acel concurs si trebuie sa recunosc ca pentru prima data am fost mandra de munca mea la ziar. mi se parea ca am dus numele ziarului mai departe de granitele judetului despre care scriu si ca pana la urma e un motiv de mandrie pentru toti cei care lucram aici. ceea ce m-a bucurat insa cel mai mult a fost  faptul ca un singur text a putut sa schimbe mentalitati. la cateva luni dupa aparitia articolului am vazut ca una din rampele despre care scrisesem a fost daramata si in locul ei a aparut una construita dupa toate regulile, o rampa care chiar putea fi folosita de cei care au nevoie de ea. acel moment a fost un punct de cotitura pentru mine. trecand peste problemele de zi cu zi, peste stirile de care ne-am saturat si peste oamenii care de prea multe ori ne trantesc telefoanele in nas sau usile in fata, exista materiale in care noi cei din presa chiar punem suflet. aceste texte sunt scrise de jurnalisti. mi-ar placea sa fim mai mult si mai des jurnalisti. suntem insa si noi supusi acelorasi reguli ca toata lumea, criza ne afecteaza si pe noi, acasa ne asteapta vesnicele facturi, plata chiriei, iubim si uram ca toti ceilalti. poate doar suntem cateodata mai singuri decat altii, nu stiu. aici nu pot vorbi decat in numele meu. e obositor ce facem noi si de prea putine ori suntem apreciati pentru munca pe care o facem zi de zi. eu sunt insa printre cei norocosi. imi place ceea ce fac acum, chiar daca ma mai apuca cateodata nostalgia dupa zilele de la catedra. cu adevarat jurnalist voi fi doar in ziua in care voi putea spune ca am invatat tot ce se puteam invata despre „scriitura”. pana atunci insa sunt „aproape jurnalist”…

Reclame

Un comentariu la “de ce "aproape jurnalist"

  1. Este o vorbă: omul cât trăieşte, învaţă. Şi nu cred că există expert într-un domeniu care să spună că gata, de acum nu mai am ce să învăţ, aşa că… nici pe patul de moarte, făcând toată viaţa presă nu poţi spune că ai învăţat tot.Însă poţi faci lucruri care să schimbe în bine. Să existe urmări pozitive. Evident, o urmare este şi atunci când ţi se promite că cineva va avea grijă de tine toată viaţa, şi că voi simţi cum dragostea lui îţi va ţâşni prin toţi porii… Dar numai că nu e urmare pe care să ţi-o doreşti… :)La cei căzuţi din copac… nu ştiu care poate fi schimbarea în bine care să decurgă din ştire. Doar ca ceilalţi, care se vor urca de acum înainte să fie mai atenţi. Cred că fiecare jurnalist trebuie să caute în primul rând latura utilă, moralizatoare a ştirii nu doar prezentarea ei într-un mod detaşat total. Scrii despre cazuri sociale. Bun, dar care e urmarea? Cu ce ajută pe acea familie despre care scrii, sau pe cititori să afle că sunt oameni care trăiesc la limita a ceea ce numim condiţii de viaţă umane? Se hotărăşte acea familie să îşi schimbe viaţa după ce a fost dată la gazetă? Sau le va fi ruşine şi vor încerca şi mai mult să câştige mai bine, să nu mai trăiască în asemenea condiţii? În general cred că nu. Pentru că foarte mulţi speră să vină cine ştie ce pomană după ce află lumea despre ei. Lucru total greşit. La fel, să scrii despre nu ştiu ce fraudă, sau tentativă de fraudă. Cu ce ajută, dacă autorităţile nu intervin să schimbe ceva? Pentru că în 99 la sută din cazuri nu se întâmplă nimic. Afară de situaţiile când articolele sunt scrise pentru a apăra interesul patronului.Având în vedere astea, cred că cea mai bună întrebare care s-ar impune este: care este utilitatea presei?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s